***

orașul s-a contopit într-o mare de flăcări într-un filtru palid și vâscos ca o plajă în amurg pe aici s-a uscat un fular pus pe un scaun într-o dimineață de anul nou fluturi mi-au atins mâinile și stații de tramvai au crescut la umbra statuilor fericirea e ca o păpușă căruia îi rozi un deget și apoi o ascunzi sub pernă precum câinii care își ascund oasele pentru a le mânca mai târziu oamenii stau la mese și se prefac că există oamenii scriu cărți și țin discursuri despre perseverență alte zile și alte anotimpuri tapiserii cu fructe și omăt care așteaptă să fie restaurate iar pământul urcă lent până mă ia amețeala.