Lapsus

cu timpul durerea își schimbă culoarea ca o hârtie îngălbenită pe care tot scrii și tot scrii sentimentele au consistența sordidă a cărnii totul se dărâmă și se reconstruiește fără să țină cont de nimic, într-o dușmănoasă și iluzorie prezență îmbrățișări care nu aduc nimic și zile ude de atâta îngăduință cu tine ești o cârpă cu care oricine poate șterge pe jos ori poate cel mai prețios dar al negării să-ți distrugi bătrânul zid care te leagă de alcool, panică, uitare și respirații să vină toamna ca să mai putem muri o dată ești atât de sexy în toate fotografiile astea și mă bucur că măcar asta ți-am spus.