la un an

din cimitir ne potopește verdeața într-o parte o tufă imensă de trandafiri roz, nu mă pot abține să văd cine e acolo apoi mi-e teamă să plec ultima prea mult vânt, candela cu tămâie și sutana preotului eu cu bluza mea albă nepotrivită coca-cola plus crucea făcută cu vin pe mormânt, colivă și candele, felinarul vișinii și salcâmii iasomia stânjeneii galbeni crinii sălbatici macii, coacăze și murele crude afară spicele de orz de-un verde intens de port la mare în curând o să stăm la masă tata s-a transformat în strigă de noapte sigur