***

sunt moștenitoarea unui imperiu de singurătate și frică din generație în generație acest preludiu de nu mă uita ne împodobește pe toți ca o ghirlandă numai pe șesul pe care te-am strigat crește iarba înaltă un fâlfâit de omidă în vârful unui corcoduș câțiva porumbei din pod și zânele care apun încet cu fiecare zi.