reducția asimetrică a genelor

ordonează realitatea aproape ilizibil te port înlăuntrul meu ca pe un cocon ai nevoie de eliberare ai nevoie de pacea unei relații eșuate stau și mă întreb la ce îmi folosește această absență mă uimește din ce în ce mai mult apropierea vieții de moarte recompun un întreg oraș din fragmentele propriei aventuri ochi care sclipesc în întuneric cuburi colorate, joc de marroco șotron haotic peste care se întind ramurile lipsite de zăpadă (sclipirea iernii și atingerea ei rece unde sunt) alunec în stampe pe care le întorc din când în când ca într-un joc de cărți.