Fantezia

Poate eram păpușa bolnavă din visele tale Cu falsul pretext de-a zbura îmi diagnosticam stările nevrotice Nu, povestea noastră la un moment dat se oprise la o răscruce Dincolo drumul nu se mai vedea, dincoace deșert Dar îmi zâmbeai cu același farmec de Casanova închipuit În fond, iată, fantezia era lângă tine N-o ucideai și nici n-o lăsai să respire La fel făceam și eu învăluind decorul cu una din întâlnirile noastre preferate Ești ceea ce vreau, nimic mai mult, nimic mai puțin Doar îi dădeai în fiecare zi ceva din tine de preferință nedureros Așa a devenit ea carne din carnea ta și sânge din sângele tău.