Ionut Popa

- Termenele-limită ne fac capul calendar. - Cel ce merge din greșeală în greșeală nu poate fi acuzat de inconsecvență. - Când totul ți se pare un afront, întreaga-ți viață se transformă-n

Eu nu mă tem, doar sunt spiritual, c-ai vrea să mă îngropi, și-o spui pe față. Dar sentimentul nu e mutual - eu sunt mai crud... că te-aș lăsa în viață.

1. 31 noiembrie, orele 21 Stâng, drept, stâng, drept, stâng, drept... culcat! Un om (aproape) viu, ca de zăpadă, cu picioarele înnodate de alcool și brațele ca două lopeți despicate și aruncate

Dospesc în umbre gânduri amorțite și-n colțul unui zâmbet stau de pază. Spre trecătorii ce se afișează semnale de lumină să-i invite la bal mascat le-aruncă. Vai, ce groază!... În pântecele

Ce-ar fi dacă logica instantaneului sau simultaneitatea planurilor și viteza de circulație a informației, alături de ritmul tot mai alert al schimbării (politice, economice, sociale etc.) - care dau

Nimeni nu a aflat ce-i aia fericirea adevărată dacă nu a apucat să trăiască măcar o dată pe lună. E un sentiment înălțător, lunatic chiar, selenar (de ce nu?) să cazi în gol de la înălțimea

Răbdarea e leul din cușcă, acel leu care nu trădează nicio mișcare de nemulțumire, acel leu care își calculează fiecare mișcare de nemulțumire și... și apoi o traduce într-un răcnet interior în

E-o liniște ca-n cer în fiecare: din lacrimi nevărsate se-ntrupează o moarte adormită, dar și trează - ea-i pretutindeni; noi... care pe care! Din rădăcini tot răul ni-l retează - e-o stare

Trec anii și mulți dintre noi nu apucă să vadă filmul de groază pe care starea de lucruri îl toarnă în fiecare zi. Ochiul minții, dacă mai există, este inundat de atât de multe culori și

Tabloul IV Hanul lui Brumar: o construcție discretă, cu două etaje, având o curte interioară pe care o îmbrățișa cu laturile sale. Grigore Cavalcan îl închiriase integral pentru un dineu cu ocazia

Nu ați crezut că moartea zace-n noi, că-și are cuibul veșted în uitare, că se trezește-atunci când omul moare și îi aruncă trupul la gunoi. Că se re-ntoarce, nu-i o întâmplare: e adevărul grav

Pe cât de încet se aud silabele atunci când gândim pe vârfuri pentru a nu ne trezi gândurile pe atât de tare ceva strigă în noi într-o limbă necunoscută, posibil moartă, sau într-o limbă care

Marionetele ne vorbesc din înaltul vitrinei, ele nu se încurcă niciodată în cuvinte și nici cu mărunțișuri. „Totul este ca atunci când ești tânăr să nu ajungi deja la capătul lumii”, ne spun ele

În țara nimănui nimănui nu-i pasă dacă ești deștept sau prost atâta vreme cât ai două mâini cu care să manipulezi banii și un set de reflexe (ne)condiționate pentru a nu-i scăpa printre

Apoftegma unui geometru: cam multă obtuzitate pe cap pătrat de locuitor! Apoftegma unui culturist: degeaba ești inteligent dacă n-ai spate... Apoftegma unui om de afaceri: cine nu are liniște

Talentul este crucea pe care poetul o poartă tot timpul în spate ca un sclav sau piatra de moară pe care trebuie s-o poarte – tot timpul, vreau să zic – aproape de inimă, și-n cele mai adânci

Apoftegma unui geometru: cam multă obtuzitate pe cap pătrat de locuitor! Apoftegma unui culturist: degeaba eşti inteligent dacă n-ai spate... Apoftegma unui om de afaceri: cine nu are

Partea proastă e că murim încet, nu dintr-odată, fără tribulații, fără spasmele descoperirii unui alt sine. Prin fața noastră trec mașini și tancuri, și avioane, și morți; caii bat din copite,

Apropierea este cel mai subtil tertip al iubirii. 9. Era trecut de miezul nopții și stăteam cu lămpița de pe noptieră aprinsă și continuam să citesc din jurnalul psihoterapeutic pe care-l

Nu avusesem niciodată curaj. Sau cel puțin așa credeam până nu demult. Adică eu încă sper că asta a fost totul - curajul aproape absent ca un organ în dezvoltare. Dar a început să-mi crească

Calea Lactee se ciocnește cu Andromeda și nouă ne este frică de atingerile umbrelor noastre. E ca gluma aia... de ce să-mi mai plătesc datoriile dacă soarele va exploda peste câteva miliarde de

Turist, turiști - pierduți în spațiul lui „tu riști”, pe drumul către ieri, am trimis vederi lumii din locul unde au crescut gropile ca florile nimicniciei și a încolțit nefericirea printre