Ionut G.

In fiecare toamna as vrea sa ma iau de mana cu mirosul teilor infloriti si sa plec in lumina apusului spre o lume mai buna. Dar nu pot sa o fac si raman aici pentru inca o iarna geroasa si fara

vineri seara poetul își stinge lampa suflă hârtiile de pe masă și iese să-și aerisească mucegăitul suflet își întinează ochii în cer curățindu-i de fum leapădă poezia adunată în el și merge cu

orice mare călătorie începe cu primii pași la fel îmi construiesc adăpostul învățând cât pot de des să tac nu pot fără să ard în fiecare minut oarece esență și... fără să taci nu

muzica sună schizofrenic în lungile ore ale vieții a pași goi pe străzi întunecate se văd ore și zile curgând curgând spre abis și-amintire azi mi-am fracturat un zâmbet până colțurile gurii

Îți pot fi drog până la sațietate opium pur curgându-ți în sânge parfum de liniște sub luna plină început de somn lung zâmbind larg viselor în fiecare noapte pulsez sânge răsfirat în suvițe

Început de nesomn cu ochii ascuțiți prin colțuri spre ceața zilei trecute, forma ciudată pe care ai imprimat-o în fotoliul gol o penurie de albastru-cer dimineața când îți umpli o cană mare și

Dacă vrei să-ți irosești viața fii \"artist\" mâzgălește câteva foi, mergi cu ele peste tot arată-le tuturor, arată cum știi tu să scrii frumos adună-i pe toți din casă la cina ta de taină cu

Servim apatici aceleași sentimente la tavă antreuri reci cu flori ingenioase din roșii devenim chelneri galanți ai clienților noștri oferind orgoliile de ieri cu zâmbetul fad de azi la masa

Rece octombrie roșu uscând ca un alizeu din deșert la ultima graniță coborâm toți fără conștiință în mii de clipe punem pe albe coli câte-un \"eseu despre moralitate\" în ultimul ceas oricine

Nebestie eu îmi tămâiez pașii denii tăcute pe străzi lăturalnice în căldura liniștii din aerul primăvăratic restul eram tot \"eu\" oprit la o margine a timpului între două galaxii

Nu-mi neg infantilitatea o sap adânc cu un toc cui sub ploaie, nu mai pot îngropa priviri în mine am ajuns la o limită ultima a fost albastră cu surâs de sânge îmi desenează pe

E frumoasă toamna aceasta cu tine în suflet si-afară cu ploi Mă gândesc doar la tine... tu gândesti doar la mine și ne chinuim mintile amândoi să aflăm de ce plouă mereu pe noi

Vis de copil ce râde în somn lumea de-ar fi cineva tot ar scuipa coji de semințe pe ea. Proștii râdeau în H. Atât știau ei că fiecare bucurie începe cu H..

La margine de suflet cresc flori de gheață și-o blândă copilă plânge c-un fluier, și-i ceață. Peste inimi stinse mântuitor plouă cu vise, timpul picură roșu-n fiece clipă, duse de vânt trec

Plimbare de seară cu sufletul desperecheat urmărind pașii nimănui din spatele meu ritmic, la fel ca bătăile unei inimi atât de puternice încât se aud frunzele căzând a sfârsit de lume...

Azi scriu brut spre nimeni desființarea cuvintelor sferice silabe adunate peste consoana-mi cocoșată hapuri pentru trupurile goale până la transparență lipsit de formă, schițez cu creionul

sal, Stepped Out, time nu-mi găsesc pixul, cuvintele scrise, Enter ființa mea socială e grupul de cinci, lista cu fețe gri în atâta maculatură virtuală unde-mi regăsesc cărțile, lumina slabă,

Maestrul frânghiilor, împletim azi-ul cu noduri mari la fiecare minut apare altul strângând din nimic totul din lunga curgere spre nu știm ce alunec printre secvențe negăsind cadrul

\"Nici unul din cei ce traiesc in preajma mea nu-si da seama ca sunt bolnavicios de sensibil.Daca mi-ar spune cineva o vorba buna...Ma induiosezasalcia cana vad cum ii cad frunzele.Ma face sa sufar

Acum mi-e sufletul gol e iubire Si e toamna in mine. Sute de frunze galbui cad incercand sa se agate de aer. Cerul e negru si soarele nu-i. In sufletul lor vegetal primavara

Nu mai cântă păsări în zori, în ochi de femeie nu mai văd curcubee. Un nou răsărit se spânzură-n mestecenii goi și-albastru nu se mai găsește în noi. Haite de lupi cu fețe de

Îți sărutam genele-n vis , ploapele ți se-nchideau atât de firesc peste luminile ochilor tăi . Îți sărutam genele iar și din nou credeam că-i prea puțin pentru norii atât de albi

De dimineață, cu capul încă pe pernă privesc lumea orizontal o transform într-un punct sau mai multe un praf de ceai instant \"Gata în 5 minute, adăugați apă\" vieții ce-ar trebui să-i