Ieri

Acum mi-e sufletul gol e iubire Si e toamna in mine. Sute de frunze galbui cad incercand sa se agate de aer. Cerul e negru si soarele nu-i. In sufletul lor vegetal primavara asteptata, va veni dupa o iarna pustie si rece. In seva albastra,dulce-amara sunt ganduri, sperante, poezia lor de fiecare an. Eu imi caut copacul meu verde il strig in zadar... Nu auzi un freamat in frunze? Sunt eu, si nu ma cunosti. Cantec albastru de jale imi curge in vene, Si-n fiecare clipa traiesc ca sa mor.