Blestemul unui haiku

chiar este un blestem, coane Ionescu, atat de provocator...dar si atat de greu de \'atins\'!!!
exceptionale tristihurile, micropoeme, nanopoeme, etc. (picopoeme? :), dar de ce le-ai \'zapacit\' cu \'insinuatul\' haiku?
toate cele 7 texte sunt in \'canon\' haiku, dar nu in spirit!
superbe matafore, concentrate, trimiteri filosofice...dar n-au treaba cu haiku (profan, traditional, chiar internationalizat):zgârâiam cu privirea, jerbe albe de fluturi, Numai viața mea, casa inimii nopții - asta e!
chiar, vreau sa spun ca respectand canonul 5-7-5, ai pierdut din frumusetea constructiei metaforei, care, banuiesc, asta se voia de fapt
cel mai \'aproape\' de haiku:
Pe dealul cu vânt,
mere roșii sculptate
cu staruință------poate \'staruinta\', cam fortat?! - in toamne tarzii???
ultima \'rabufnire\' excelenta(n-are treba cu haiku, dar...), explica titlul!
cu placerea \'genului\' de lectura si prietenie, sa ne citim,
eugen

Chiar asa este...
uneori ma simt incorsetat de \"lungimea\" versurilor...Multumesc pentru invitatie
Sa ne mai citim !...

Câteva variante mai aproape de haiku:

“Numai viața mea
libera, între piscuri,
cu lanțuri de frunze...”

lanțuri de frunze -
între piscuri, liberă
numai viața mea

“...Cine citește
casa inimii nopții,
lumina lunii,”

inimii nopții -
cine citește-n casă
la lumina ei?

„In pajiști arse,
jerbe albe de fluturi
se topeau dansând”

pajiște arsă –
jerbe albe de fluturi
se topesc dansând

Un gând blestemului:

scriind un haiku –
număr silabele, sunt
șaptesprezece

Doru Emanuel

Textul, tristihurile, respectă pe alocuri regula de 5-7-5 silabe dar după cum au spus antecomentatorii mei nu este haiku. În primul rând, haiku are legătură cu natura, cu elementele conținute în natură, dar una din reguli este să nu fie personal, să nu facă referire la propria persoană, apoi să confere latura meditațională, microtablourile, etc. O observație ar fi și lipsa diacriticelor la nivel de text care îl trag în jos.

Ideile, părțile vizuale sunt atrăgătoare, dar nu ca haiku!