Poezie

Porthartul cu dragoste

Claudiei Duminică

1 min lectură·21 mai 2011

Mediu

țin în porthart

o bucată de asfalt rulată fin

covorașul meu fermecat

cât un petec de cer senin

mi l-a dat zâna

o dată cu creta

(creta aia superdotată

prindea culoare după gând)

pe covorașul întins

înșirase șotronul

și fără griji țopăia

urzind razele

m-a învățat să desenez

în jurul gleznelor

am trasat cu albastru

conturul unui lac

apele s-au ridicat în genunchi

atunci am desenat o insulă

insula s-a rotit împrejur

risipindu-se

într-un norișor verde

ne-am înlănțuit în iarbă umbrele

m-a prins de încheietura mâinii

și cu degetele mele resfirate ca niște petale

a nisipit praful de cretă

curcubeu între sâni

râdea tot timpul

m-a pus să închid ochii

și mi-a deslușit

învelișul de taină al culorilor

n-am mai deschis porthartul.

nu mai știu

dacă

funcționeaza

vraja

002.726

ion toma ionescu. “Porthartul cu dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-toma-ionescu/poezie/13980644/porthartul-cu-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.