Ion Diviza

Un bun și talentat confrate, Mânat de sete și idei, Pornise spre eternitate Și-a adormit…sub gardul ei.

Cât a zăcut, el o ducea în brațe Și înălța la Ceruri rugăciune, Dar ceasul i-a sunat iubitei soațe, Fiindcă soțul i l-a pus să sune!

Nicicând nevasta nu-și înșeală, O duce peste tot de mână, Iar datoria conjugală Din an în an și-o tot amână.

Viață grea, revoltă dură, Zurbagii flămânzi sodoame; Numai morții tac din gură, Fi\'ndcă nu mai mor de foame.

Sfat La medic să te duci cu gânduri bune, Să nu-l corupi, căci dânsul este sfânt; Un onorariu mare-l indispune, Iar unul mic... te bagă în mormânt! Avocatul în proces… Era abil și

Din ceruri norii mă adapă, Din lac mă-mproașcă val cu val; Stă peștele, deștept, sub apă Și eu, un idiot, pe mal.

Primprejur, pe la hotare Frați români, autonomi, Doar la București, se pare, Noi ne mărginim cu rromi!

De dragul lui au lăcrimat Soții și fete de-mpărat, Dar mai dorit e astăzi, chel, Că moare... Moartea după el!

Vin apele pe râu puhoaie Dezlănțuite, cu gunoaie Și-o întrebare-mi dă fiori: Va rezista Podul de flori?

Îmi vine valea să apuc - Am aventura-n cromozomi - Dar toate drumurile duc... La Romi!

Trec soldații eminenți Tropotind atât de tare Că le sar, când nu-s atenți, Vodcile din buzunare!

Canibalule! - l-a alintat amanta pe care-o mâncaaa!

mariaj homo – barza aduce-n plisc un bebe gonflabil ești pe gustul meu – i-a spus antropofagul unei turiste pungi de celofan pe crengile pomului – Mileniul Nou îi zic

La Nistrul meu, la mărgioară Își face rusul încă-o țară Pe-o limbă-ngustă, de ți-i milă Cum stă Ivan într-o șenilă.