Făt-Frumos la vârsta a treia

Veni șontâc, într-un târziu,
La Cosânzeana-i, preafrumoasa,
Și-așa, pe jumătate viu,
Ea mi-l luă în furci... cu coasa.

Ileana către Făt Frumos, la bătrânețe:

- Îți amintești, iubitul meu,
Mă ridicai, vânjos la trunchi;
- Ba eu îmi amintesc de zmeu,
De-atunci am apă la genunchi.

Calimero

Ileana, slugărind la zmei,
A adunat ceva parale
Și astfel Ionică-al ei
La comândare-avu sarmale.

- Îți amintești, iubitul meu,
Mă ridicai, vânjos la trunchi;
- Ba eu îmi amintesc de zmeu,
De-atunci am apă la genunchi.
(Laurențiu Orășanu)

Iarăși Ileana:

- Ai fost voinic și repezit,
Dar cam slăbuț la minte, muică;
De câte ori te-am sfătuit
Să nu bei apă... să bei țuică!

Răspuns lui Ion Diviza:

Făt Frumos își amintește cum a fost cu \'l\'eau de vie\', când cu zmeul:

Calul \'cerca să mă învie,
Binen\'țeles, cu apă vie,
Tu, disperată pânâ-n grindă,
Plângeai, uitându-te-n oglindă.

Calimero

Apă vie îi turna
Cu un scop, a lui consoartă;
Obosit, el riposta:
- Fată hăi, mai las-o moartă!

Tot Făt Frumos, la gura focului, târziu:

- Îți amintești, de două ori,
Te ridicam de subțiori;
Ileana, înroșită toată:
- Îmi amintesc. A fost o dată...

Calimero

Bună replica, Laurențiu.
Poate era cazul să subliniezi sintagma O DATÃ, pentru cei care nu prind sensul din prima?

La gura focului Ileana
Se înroși, sărmana, toată;
Ion, ce-i sărutase geana,
A înțeles că-i...iarăși fată.

Cred ca se prinde lumea. Multumesc.
Ileana către Făt Frumos, cu mici probleme, casnice:

Mă neglijezi, moțăi mereu,
Și, când nu dormi, privești TV-ul,
Calul, și el, e la muzeu.
Mă-ntreb de mai trăiește zmeul.

Climero

Rău s-a ramolit flăcăul,
Îndoieli nu mai încap;
Leana vrănd să vadă zmeul
S-a convins că-i fără cap.

Dacă zmeul din poveste
Nu mai fură dame,
Făt-Frumos, când se trezește –
Scrie epigrame. :)

Făt-Frumos, reprofilat
Pe catren și parodie,
Dacă-i vine-o poantă-pat
Dă rateu la prozodie.

Dacă-i vine-o poantă-n pat