Onoare vs. onorariu

Prima e mai putin reusita, de ce-l indispune un onorariu mare? Sau nu ma prind eu?
Celelalte - beton, clasice. Felicitari pentru locul I. Și, la mai multe.

Om de onoare, l-am votat
Ca să aprobe pe nimic,
Adică, un nimic de plic,
Că-l știu expert la ... ștampilat.

Calimero

Nene Ioane, super epigramele. Nu te dezminti. Felicitari si multa inspiratie in continuare.

Onoarea-i rochie de mireasă,
Albă și imaculată.
Dac-o pătezi sau e pătată,
Cine te mai crede fată?

LAURENȚIU, ironia e că tocmai această epigramă a fost premiată. Poate e prea abruptă poanta? :)

Om de onoare, l-am votat
Ca să aprobe pe nimic,
Adică, un nimic de plic,
Că-l știu expert la ... ștampilat.

(Calimero)

Om de onoare ți-a părut
Și l-ai votat satisfăcut
Că vei avea cândva o pilă
Și ai, în listă, o ștampilă.


FLORIN, îți mulțumesc pentru felicitări și aprecieri.

ION, merci, vin și eu cu replica:

Onoarea-i rochie de mireasă,
Albă și imaculată.
Dac-o pătezi sau e pătată,
Cine te mai crede fată?
(Ruse Ion)

Rochia dacă-i pătată
Nu-i un indiciu de-onoare,
Monica și-a-\"nnobilat-o\"
Și pân-azi e... fată mare.

Rochia dacă-i pătată,
E un indiciu de-onoare;
Monica și-a-\"nnobilat-o\"
Și pân-azi e... fată mare.

Las deoparte supararea
Ca de premii s-a umplut,
Doar asa mai am \"onoarea\"
Uneori, sa il salut...

Te salut si te felicit!

Romeo și Julieta moderni

Știm cu toții, mic cu mare,
Trăitorii din salariu,
Că de dor, Onoarea moare.
Moare după…Onorariu.

\"La medic să te duci cu gânduri bune,\"
Ion Diviza


Cum dai prin cap de gînduri bune
Le ții ca pentru tine.
Cît despre medic - vai ce lume:
Toți cred că ți le pune!

E, desigur, o onoare
Sa-ti spun bravo, la mai mare
Si sa-ntreb ce onorariu
Ai fixat de comentariu? :)

Ioane, trei bătăi poate strică, dar trei felicitări nu. Furași aurul de data asta!
:)

Laurențiu, încerc să-ți explic. Am observat că la concursurile de epigramă se judecă așa: mai întâi sunt eliminate toate catrenele care scârțâie la prozodie. Trebuie să fie perfecte. Și am constatat că rima încrucișată e, dacă nu obligatorie, măcar preferată.
După aceea elementul cel mai apreciat este surpriza, care presupune, evident, originalitate. Cu cât te lovește mai tare în plex, cu atât mai bine. Aș spune chiar că icnetul e mai important decât zâmbetul. Nu că epigramele lui Ion nu ar avea umor, doamne ferește. Dar nu e suficient, poanta trebuie să lovească puternic.
Ori aici micul onorariu care te bagă în mormânt este o surpriză, trebuie să recunoști. Cu siguranță expresia nu a mai fost folosită, epigramiștii ăștia bătrâni din juriu au o memorie !

Vă mulțumesc tuturor pentru felicitări și comentarii.

BELLA,

Cu salut de peste Prut
Vine unul surd și mut;
Surd că nu vrei să-i vorbești,
Mut – că tare-l prețuiești... :)


SORIN,

Când e vorba de Onoare
Eu mă țin de buzunare,
Când îmi spui de Onorar
De onoare n-am habar!


NICOLAE,

Mă duc la doctor liniștit,
De-mi vine vreo vătămătură,
Însă mă tem ca de cuțit
De doctorii-n literatură.



ELIA,

La asemenea onoare
Tu soliciți o valoare,
Însă eu propun, decent,
Doar un mic aMUZAment.


DAN,

Felicitările tale sunt, desigur, binevenite, iar cu comentariul avizat, mă scutești pentru a doua oară de explicații suplimentare și teoretizări pe care nu era, probabil, momentul și locul potrivit să le fac. Mulțumiri la pătrat!

M-am intors si eu de prin preumblari. Felicitari, Ioane pentru noul premiu. Mi-ar fi placut sa particip si eu, daca as fi putut. Ramane pe data urmatoare.Pana atunci:
Viata asta-i o teroare,
Si plina de-arbitrariu,
Nu conteaza c-ai onoare,
Cat conteaza onorariul.

M-am intors si eu de prin preumblari. Felicitari, Ioane pentru noul premiu. Mi-ar fi placut sa particip si eu, daca as fi putut. Ramane pe data urmatoare.Pana atunci:
Viata asta-i o teroare,
Si e plina de-arbitrariu,
Nu conteaza c-ai onoare,
Cat conteaza onorariul.

Mă alătur și eu celor care te felicită, Ioane. Și mie mi-a plăcut cel mai mult prima epigramă, nu că celelalte ar fi de lepădat. O nedumerire totuși am: prin Moldova circulă hîrtii de-o mie, că pe la noi doar din cele vechi, cu care nu prea impresionezi nici măcar un aprod, darămite coșcogea avocatu\'.


La concurs, nene Diviza,
Spune-ne în comentariu:
Doar onoarea este miza
Sau... a fost și-un onorariu?

Mulțumesc pentru felicitare, drag confrate Laurențiu. Sper să ne întâlnim totuși în anul acesta. Nu-i exclus să fiu pe 5 septembrie la București, la o festivitate specială.

Onorat mult, maestre Jupp. Vii pe la noi răruț, dar drăguț. Și întotdeauna cu epigrame super. De milioane, nu de mii. În lei moldovenești, că-i valută tare pe piață - în primul rând și în cele din urmă, la Chișinău. Gasterbaiterii noștri au grijă să-i mențină leului.md coada îmbârligată. :)
Mulțumesc pentru felicitări și... nedumerire.

Viața-i plină de-arbitrariu,
E adeseori cețoasă,
Dar când iei un onorariu
Zău îți pare mai frumoasă!

Ooo, ce bucurie, abia astept.
Pana atunci:

Sa ma citesti, e o onoare,
Fara vreo urma de contrariu.
Sa ma citezi, sunt necesare
Un grup de cifre-n onorariu.