Ion Bogdan Stefanescu

Despre piatră și oameni Pietrele sunt reci Pietrele sunt fierbinți Pietrele nu au suflet De aceea memoria milenară A pietrelor Păstrează toate secretele lumii Piatra nu se

Moartea căprioarei cornul de cerb plânge în gura vânătorului bucuria omorului săvârșit când îți sărut copita e groaznică ispita de-a mă privi în ochii tăi mulțumit

La cumpăna dintre ani Neliniștea morților asmute pământul Plesnit de nepăsarea noastră Spovedită Ninge cu suflete peste copilăria Risipită în fum de frunză În amintiri șfichiuite De

Sărutul femeii păianjen o voce stranie mă cheamă de sub mucegaiul zidurilor în timp ce eu de ierburi scumpe amețit privesc în gol afanisit plutind la voia întâmplării pe drumul hărăzit

Dar din dar Flaut zămislit Din os împărătesc Ademenind harul ceresc Mi-ai prins sufletul în cerc Asemenea cocorului Îndrăgostit Și neînchipuit de alb Abia atins de gând Osul

Mari(e) - Juana - Alo? Ați văzut un cal maro? - S-a adăpat cu visele mele Apoi scuturându-și grumazul lucios s-a afundat în inima unui plaur… Ecouri de copite răzvrătite îmi bântuie încă

Þipuritură Frunză verde muguraș Voi cânta din fluieraș Pân - din strugure strivit Va țâșni sânge sfințit. Ne-om ruga ne-om prosterna Și prin cântec vom striga Cu țimbale și cu

Despre flori De ce florile nu se încruntă Când ne privesc sufletele cenușii Când ne ating miasma trupurilor Liniștea din privirea lor Răstignește sângele La răscruce de drumuri Unde

Botez ffffffflaut! vănt și ursitoare vânt și ursitoare ffffffflaut! al treilea ochi argint lăcrimează ursind și iar ursind ffffffflaut! părinți de strajă semn și nimb ursind și iar

Vocea -Ce dorești? -Un cal și o lumină -Ia praful de pe aripa fluturelui vei fi cel mai frumos vei fi -Un cal și o lumină -Căldura

Sentiment Am plâns pe umărul tău Până când ți-a crescut Un cireș înflorit Păsările au vrut să-și facă cuib Dar frunzele erau mult prea sărate Picioarele tale lungi Sunt rădăcinile

Vrajba sinelui din văzduhul plin de fiere și din piepturi de ortaci se despică râncezi greieri peste spuma mea din creieri ochiul fără pleoapă scurs siliconul tău ghimpat lăcrimează

Lecția de anatomie Mâna mea creangă Înflorește Când te mângâie Sufletul meu pasăre Zboară în jurul Inimii tale cuib Aripile berzei sunt Trupurile noastre Luminând ca două

Pasărea de foc Pasărea de foc și-a făcut cuib din sufletul meu care arde când mă gândesc la tine Pasărea de foc îmi clocește inima care bate roșie când te apropii de mine Pasărea

Legea junglei inima leului bate-n pieptul junglei ritmuri ancestrale care purtate de vânt printre frunzele fierbinți pătrund în sufletul vânătorului sinucigaș

Copilărie Mariucăi și afganilor ei Cara și Ala Bob de rouă Spart în două Mă trezești de dimineață Cu răcoarea ta pe față Aripa de gâză udă Obrăjorii îmi asudă Gărgărița cu

Copilărie Mariucăi și afganilor ei Cara și Ala Bob de rouă Spart în două Mă trezești de dimineață Cu răcoarea ta pe față Aripa de gâză udă Obrăjorii îmi asudă Gărgărița cu

Flute de Pan (scurtă istorie) Într-o sfântă bună zi Cel cu ochi căprui se-opri Scrutând ager prin pustii Și zărește printre astre Arbore cu frunze-albastre Nimfe blonde ce dau

Mantră Prin ochiul tău stâng Mi-am revăzut copilăria Vocea bunicii mă însoțea pretutindeni Ai să-ntâlnești cândva o fată – îmi spunea Ochii ei verzi ca două stele Te vor ocroti Pentru ca

Avatarurile unui Haiku m-am lovit cu sufletul de-o stea era atât de albă și tristă stricăciunea oamenilor- mi-a spus- a îmbolnăvit cerul ar trebui să fie nemuritori