Ion Bogdan Stefanescu

Complexul lui Oedip Ce rece lacrima dimineții Peste mirosul verde crud al vieții De parcă n-aș mai muri niciodată De parcă visul visător Nepăsător de-al clipei zbor Ar plânge lacrimi

Cinismul pământului în amintirea zilei de 11 septembrie 2001 atentatele sunt ca o primenire a lutului saturat de atâtea ploi incolore

Cușca fără gratii Mă-nvârt în cușca fără gratii și mă izbesc de vene triste și de reproșuri mă izbesc Din coardele vocale întins-am nesfârșite vâsle Înaintez semnând cu furculița

Căutare ți-am zărit în oglinda apei chipul luminat de raza uitată a soarelui apus m-am aplecat să te sărut dar ai dispărut lăsând în urma ta un rotocol de apă argintiu ca un medalion

Cândva în aprilie Privesc în jos Printre stele Părinții mei se iubesc Zămislindu-mă Din senin Un stol de cocori greu Ca o piramidă Mi-a umbrit calea Rătăcindu-mă Atunci l-am cunoscut

Cândva Cândva am zărit o barcă prinsă în plasa orizontului Ramele sale lungi ca niște gene clipeau de dor de țărm Nici un sunet nu răzbea căldura uscată a soarelui De parcă totul se-ntâmpla

Cuvântul nerostit Și viermii de mătasă pocnesc în patru zări Când ochii triști adastă pustiul din cărări Mirosul se miroase pe sine tulburat Auzul se izbește-n timpan neacordat Iar trupul

Despre cactuși și oameni Timpul presară argint peste tâmplele noastre grizonând viitorul măsurat în secunde prețioase cu voluptate de bijutier V-ați întrebat de ce cactușii rămân zvelți

Hristos a înviat! te uită în ochiul de cleștar al mielului răzvrătirea eului cum suspină lacrima îngenunchiată a Sfintei Marii

Aritmetica vieții Sunt prins între pământ și cer Când unu-i risipit de doi Când visul e bătut în fier Zvântat cu aripi de strigoi Am vrut să mă arunc în gol În doiul măsluit de trei În

Accident O umbră mi-a atins ușor privirea În zbor Ademenindu-mă Strigătul ascuns în ochelarii unei fetițe S-a opacizat pe

A douăsprezecea noapte - Dumnezeu veghează? - În lăuntru! -De ce mor copiii? - Ca să ne vegheze! -Iubirea e îngrozitor de roșie! - Lacrimile mult prea

Apologia pleoapelor fără pleoape nu ar exista vis fără vis…ce plictiseală dacă noi bărbații am avea o singură pleoapă cu o mână am mângâia nevasta iar cu cealaltă pe Atena pe Afrodita

Al treilea ochi Șoapte calde cu miros de plumb s-au prelins din ochiul necuprins de nici o culoare pustiind frunzele umede semănând în coaja copacului neudat de nici o lacrimă o inimă

Clipa de alb Pentru Mura, cățelușa mea Samoyede Viforul cu șuiere albe Vestește Cu șuiere albe Încoronarea Pe tronul timpului Cu șuiere albe A reginei cu diademă de

Clipa de verde M-am aruncat în brațele ierbii Iar mirosul verde mi-a pătruns în nări Înverzindu-le Greierii mi-au ros timpanele Și din trupul meu au înălțat templu Bătut în mușchi de

Clipa de galben Galben trist seducător Se prelinge Pe meninge Ca un vis ursit de dor Frunze cu miros de nor Dănțuie cu vântul spelb Printre coarnele de cerb Descărnat lent de

Clipa de alb M-am cufundat în albul ochilor lui Oedip se auzeau strigăte de plăcere de durere și lumina nu le putea cuprinde strigătele se încovoiau rănind orice cuvânt și mila nu le

Clipa de albastru Am debarcat cu inima strânsă Pamântul era prea uscat Iar aerul mirosea a țărână Unde să găsesc arbore cu frunze albastre Doar țipătul păsării hăituite În fierbințeala

Clipa de roșu Din cauza furnicilor Merele mor de râs Înroșindu-se Din cauza trandafirilor Iubirea Sângerează Din cauza lunii Soarele apune Rușinat Din cauza

Strigătul păsării uitate Fulgii de nea s-au năpustit Peste strigătul păsării uitate În colivia visului Nu mai e timp de colind Strigătul păsării uitate Zăvorește porțile Cu lacăte de