Ion Bogdan Stefanescu

Singur Singur tăcere uleioasă doar cai îngenunchiați greieri înnodați și lumina lunii ascuțită

Mozaic Osuarul albastru, un templu marin visând la aerul nepătat, alge la ferestre adulmecând poveștile fiecăruia, sânii femeilor născute strânși în candelabre, pereți din

Despre îngeri Îngerii ne sărută inimile Cu buze neînchipuit de albe Clipele roz se scurg printre gânduri neînfrânate Îndepărtându-ne sacadat De aripile deschise și neasemuit de

Cândva în aprilie Privesc în jos Printre stele Părinții mei se iubesc Zămislindu-mă Din senin Un stol de cocori greu Ca o piramidă Mi-a umbrit calea Rătăcindu-mă Atunci l-am cunoscut

Fabulă Pe când glasul mi-l dregeam Trei drăguțe șoriceoaice Mi-au clipit dintr-un pian Cu smerenii de turcoaice Cu tutu-uri parfumate Gene lungi cârlionțate Baletau lasciv pe

Sentiment Am plâns pe umărul tău Până când ți-a crescut Un cireș înflorit Păsările au vrut să-și facă cuib Dar frunzele erau mult prea sărate Picioarele tale lungi Sunt rădăcinile

Copilărie Mariucăi și afganilor ei Cara și Ala Bob de rouă Spart în două Mă trezești de dimineață Cu răcoarea ta pe față Aripa de gâză udă Obrăjorii îmi asudă Gărgărița cu

Copilărie Mariucăi și afganilor ei Cara și Ala Bob de rouă Spart în două Mă trezești de dimineață Cu răcoarea ta pe față Aripa de gâză udă Obrăjorii îmi asudă Gărgărița cu

Mari(e) - Juana - Alo? Ați văzut un cal maro? - S-a adăpat cu visele mele Apoi scuturându-și grumazul lucios s-a afundat în inima unui plaur… Ecouri de copite răzvrătite îmi bântuie încă

Clipa de alb Pentru Mura, cățelușa mea Samoyede Viforul cu șuiere albe Vestește Cu șuiere albe Încoronarea Pe tronul timpului Cu șuiere albe A reginei cu diademă de

Moartea căprioarei cornul de cerb plânge în gura vânătorului bucuria omorului săvârșit când îți sărut copita e groaznică ispita de-a mă privi în ochii tăi mulțumit

Vrajba sinelui din văzduhul plin de fiere și din piepturi de ortaci se despică râncezi greieri peste spuma mea din creieri ochiul fără pleoapă scurs siliconul tău ghimpat lăcrimează

Hristos a înviat! te uită în ochiul de cleștar al mielului răzvrătirea eului cum suspină lacrima îngenunchiată a Sfintei Marii

Spectator la circ Trompa elefantului umed îmi șoptește: Privește atent în ochii dresorului Sunt ochii tigrului cel răzvrătit Aseară prin flacăra rotundă a sărit Și nu s-a mai

Despre cactuși și oameni Timpul presară argint peste tâmplele noastre grizonând viitorul măsurat în secunde prețioase cu voluptate de bijutier V-ați întrebat de ce cactușii rămân zvelți

În larg Am ajuns în larg târziu Acolo unde pământul Sub plâns de heruvimi Adastă neatins De jarul umbrelor nestins Luciul apei vălurit Lin sărata-mi chipul zămislit Din al umbrei vis

Melancolie dulce Trezire verde de săgeată și primăvara amușinez Parfum sublim de fată albă prihănită Senzații fine de hașiș de rouă mă-mbie să visez La dragostea de tine Soare rebel

Clipa de galben Galben trist seducător Se prelinge Pe meninge Ca un vis ursit de dor Frunze cu miros de nor Dănțuie cu vântul spelb Printre coarnele de cerb Descărnat lent de