Poezie
Sarutul femeii paianjen
1 min lectură·
Mediu
Sărutul femeii păianjen
o voce stranie mă cheamă
de sub mucegaiul zidurilor
în timp ce eu
de ierburi scumpe amețit
privesc în gol afanisit
plutind la voia întâmplării
pe drumul hărăzit uitării
într-o gondolă lungă
subțire ca o dungă
iar gondolierul
e un tonomat de canțonete
șoptite la ureche
c-o voce nepereche
mă las învăluit într-un cocon de ceață
și sufletu-mi se risipește
în așternuturi de mătasă
simt reci atingeri de degete subțiri pe față
ce țes fragila pânză
în care tu m-ai prins mireasă
aștept cu-nfrigurare sărutul celei ce mă cheamă
și nu mă mișc căci altfel pânza se destramă
001.356
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 101
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ion Bogdan Stefanescu. “Sarutul femeii paianjen.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ion-bogdan-stefanescu/poezie/1774623/sarutul-femeii-paianjenComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.