Ion Bogdan Stefanescu

Negru pe alb alb rece și mut un singur punct negru străpuns de cuvinte cu ritm sacadat... \"te iu - besc\" și albul dilatat a încremenit ca un iceberg... \"mult de tot\" \"îngrozitor de

Monolog interior Am uitat cuvintele Prin care te numeam Să fi fost: Lumină!? Atunci de ce e-atât de rece-n jur? Să fi fost: Înger? Atunci unede s-a risipit dorința? Să fi fost:

Miracolul nașterii Am aruncat cu praf de stea Ademenind căldura ta Și-nlănțuiți în Carul Mare Ne-am îmbătat cu dor de soare Ne-am depărtat de zori ce visul curmă Adulmecând amorul ca pe-o

Miracolul inițierii Vocea gravă a întunericului greu de timp și stele mă întreabă apăsat: Ce dorești? Răspund: Lumină! Și sufletu-mi se-nclină smerit Doar mâna aceea albă și blândă îmi

Mantră Prin ochiul tău stâng Mi-am revăzut copilăria Vocea bunicii mă însoțea pretutindeni Ai să-ntâlnești cândva o fată – îmi spunea Ochii ei verzi ca două stele Te vor ocroti Pentru ca

Legenda cocoșului de munte Cocoșii au fugit în munte Înspăimântați că or să cânte În cinstea zilei de pe urmă Cucurigând spre Dumnezeu Căci n-au aflat nici un ateu Și de va fi S-o

Lecția de sexologie s-a anunțat sfârșitul lumii toți oamenii s-au năpustit să facă sex unii mai circumspecți au practicat sexul protejat restul…Dumnezeu cu mila n-ați știut? pietrele sunt

Laminor și la minor lui Ilarion – Ionescu Galați Laminorul din Galați E păzit de doi gealați Ei se jură că nu fură Postul lor e sinecură Dar mai știu un alt Galați Care

Lamentație Frunzele m-au îmbrățișat cu nervurile lor umede Lăsându-mi urme pe trup și pe suflet Unde să mă ascund fără să fiu auzit Fiindcă durerea plânsului meu A unului scurs printre

Lacrimi albastre De ce plâng? Pentru că piatra istovită de timp mi-a uitat numele și semnul nostru l-a uitat Când eram tânăr liniștea pietrei îmi mângâia sufletul apropiindu-mă de

Lacrima din vis peste tâmpla muntelui noaptea albastră ca un ochi s-a așezat cu greutatea stelei s-ațină visul descărnat din pleoapa zimbrului cruțat de lacrima destinului plânsul

La priveghi - Fericiți cei blânzi! - Blândețea scăldată-n lacrimile sufletului Lacrimi de bucurie Lacrimi de iubire Din picurul luminii strecurat -

La marginea zilei Cândva, demult la marginea zilei am întâlnit un orb frumos și mândru asemenea unei statui zămislite de mâinile Marelui Arhitect al Universului - Sunt albe, nu-i

La circ Aplauzele adulmecă Dansul macabru al biciului Lacrimile ovale de bucurie Se sparg de plânsul înfundat De mirosul întunecat al pieilor De cortina care ascunde Fecunde arzânde

Jocul vieții și al morții Am întins lumina până când s-a rupt În mii de raze ascuțite Albe, roșii, albastre, violet Și dureroase Sângele răstignit A țipat Plesnind coaja de

Jocul mereu întrerupt M-am jucat cu soarele Până ce a sângerat Supărat A luat razele Și a plecat M-am jucat cu luna Până ce am rătăcit Obosit Am luat visele Și m-am

Joc în oglinzi Am privit o clipă spre răsărit Aerul cu miros tânăr mi-a umezit ochii Trepidam ca o trestie între sâni pistruiați cu pletele întise către verdele frunzelor de Mai Am privit în

Iubindu liniuță vă Iubindu-vă am țintuit al vremii ceas Mușcându-i limbile tăioase Ca semn de bun rămas Și soarele și-ascunde raza-nsângerată Sub straniul chip al lunei - Ca semn de bun

Îndrăgostit de întrebări sau întrebări de-ndrăgostit? Să fi iubit atingerea ta castă? Să fi dorit floarea albastră? Să fi lăsat ca umbra să-ți vorbească? Să fi visat privirea ta

Între Laurențiu și Nichita Să strigăm AVE Nevoii de EVA Cu tiroide bete de IOD Nevoii ancestrale de DOI Numindu-mă pe mine ION Cu Narcis lâncezind în NOI Și gănd clipit

Întâmplare Nepăsător am călcat pe-o scoică vie Care oftând de durere mi-a șoptit In călcâi: - Ea înca te așteaptă în adâncuri. Și pescărușii strigau de sus la mine: - Du-te! Valurile se

Inima mea Inima mea roșie plânge cuvinte Durere de granit zbaterea fierbinte A sinelui ce zbiară ca ieșit din minți La cerul greu de stele și lacrimi dulci de sfinți. Inima mea plânge

Îngerul de mine păzitor Îngerul mi-a sărutat gândul Înroșidu-mi visul lung strecurat În argintul scrijelit și rece Al oglinzii de Murano - Tu ești copilul meu Născut din sunetul