IEIoana Veronica Epure
Verificat@ioana-veronica-epure
Constanta
„Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit. (Camus)”
Născută pe 22 iunie 1988, am terminat liceul Traian din Constanța, profil mate-fizică. Studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice "David Ogilvy" din cadrul SNSPA. Texte publicate în Informația Cernavodei (ziar local cernavodean), Adolescentul (suplimentul cotidianului Cuget Liber), revistele literare Agora și Tomis. Premiul "Tinere Condeie" 2004, 2005. Participare…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Interesanta initiativa, dar nu mi se pare foarte originala. Simbolurile matematice au fost folosite in fel si chip in poezie pentru a descrie niste stari. Si apoi mai e ceva: nu stiu daca textul tau este accesibil tuturor, fiindca in general pe aici lumea se ocupa cu literatura (mai putin unii ametiti asa ca mine care sunt pe la mate-fizica si tre sa se mai ocupe si cu cifrele, ca de... vor politehnica) :))
Sper sa nu iei comentariul meu in nume de rau, este doar o parere sincera.
Cu drag,
Sper sa nu iei comentariul meu in nume de rau, este doar o parere sincera.
Cu drag,
Pe textul:
„Matematic" de cecil branza
0 suflu
ContextMersi mult de trecere, ma bucur ca ti-a placut, e o chestie destul de personala, dar ma bucur ca `am imbracat-o bine`. Uzat prin filme? Hm... Mai astept pareri :)
Sper sa mai treci.
Sper sa mai treci.
Pe textul:
„(i)Realitate" de Ioana Veronica Epure
0 suflu
ContextUps... securea, pardon. :)
Pe textul:
„propunere pentru revigorarea siteului" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextCred ca era si momentul ca cineva sa schimbe putin tonul... Se petrec atatea pe site in ultima vreme, lucruri care nu au nici o legatura cu poezia, incat uneori ma intreb daca cineva de aici mai are chef sa scrie... desi sunt atatia oameni care posteaza, zi de zi, si care merita sa fie cititi. Sunt cei care nu cauta stelute, pe care nu ii intereseaza detaliile administrative, ci doar atat: sa scrie si sa comunice cu altii asemenea lor.
Poate e timpul sa luam o gura de aer, sa ne asezam frumos in fata foii (sau a calculatorului) si sa facem ce stim noi mai bine: sa scriem. Pentru ca in ultima vreme, ocupati sa aruncam cu rosii unii in altii, am cam uitat cum se face asta.
Alina Livia Lazar, iti salut initiativa. Oameni buni, ingropati odata secera!!!
Poate e timpul sa luam o gura de aer, sa ne asezam frumos in fata foii (sau a calculatorului) si sa facem ce stim noi mai bine: sa scriem. Pentru ca in ultima vreme, ocupati sa aruncam cu rosii unii in altii, am cam uitat cum se face asta.
Alina Livia Lazar, iti salut initiativa. Oameni buni, ingropati odata secera!!!
Pe textul:
„propunere pentru revigorarea siteului" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextIn linii mari, mi-a placut ce am citit aici. Textul este scris in stilul nuvelelor fantastice ale lui Eliade... cu un usor iz de Voiculescu, poate si datorita tehnicii povestirii in rama.
Stilul in sine este destul de dens, dar reuseste sa transpuna cititorul in lumea pe care ai construit-o. Ai cateva mici greseli, probabil datorate grabei, cum ar fi `conex` care se scrie cu doi `n`, si nu numai, dar astea mi se par neimportante, se corecteaza.
Cred ca pana la urma, singurul lucru pe care il am cu adevarat de reprosat este lipsa de noutate a ideii de povestire fantastica in rama... mai ales pe un subiect ca cel pe care ti l-ai ales, care este foarte des intalnit in aceasta forma, mai ales la Eliade, dar nu numai la el.
Cam atat. Cu respect,
Stilul in sine este destul de dens, dar reuseste sa transpuna cititorul in lumea pe care ai construit-o. Ai cateva mici greseli, probabil datorate grabei, cum ar fi `conex` care se scrie cu doi `n`, si nu numai, dar astea mi se par neimportante, se corecteaza.
Cred ca pana la urma, singurul lucru pe care il am cu adevarat de reprosat este lipsa de noutate a ideii de povestire fantastica in rama... mai ales pe un subiect ca cel pe care ti l-ai ales, care este foarte des intalnit in aceasta forma, mai ales la Eliade, dar nu numai la el.
Cam atat. Cu respect,
Pe textul:
„Prea scurta trecere" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextMa bucur ca ai trecut pe aici, era, ce-i drept, cam pustiu. Ai dreptate, poate ca trebuie ca in final sa las lucrurile sa curga, sa nu dau atatea explicatii. Voi mai lucra oricum textul.
Multumesc mult de comentariu. E placut sa fii descoperit :)
Te mai astept!
Multumesc mult de comentariu. E placut sa fii descoperit :)
Te mai astept!
Pe textul:
„Doamna Lin" de Ioana Veronica Epure
0 suflu
ContextCa de obicei, textul tau cald, ca o poveste spusa la gura sobei, m-a dus inapoi in timp cu vreo 10 ani, pe acolo prin Arges, unde mi-am petrecut copilaria. Esti un minunat povestitor, iti multumesc pentru aceste moste de intoarcere in timp, de regasire. :)
Cu prietenie,
Cu prietenie,
Pe textul:
„La gura povernei" de Nicolae Diaconescu
0 suflu
ContextViu si cutremurator. Fiecare vers e firesc, nu dramatizeaza excesiv, drama vine de la sine sub forma unei senzatii care te curpinde la inceput si devine din ce in ce mai intensa spre final. Este momentul suprem, cel de care ne temem toti, dar aici moartea este sfidata prin ultimele doua versuri, acelea sunt cuvintele unui luptator. Desenele intregesc imaginea, spun la randul lor o poveste care vine in completarea celei din versuri. Este un poem rotund si plin. Frumos...
Pe textul:
„Simeza Cecenia - 2004" de Ioana Barac Grigore
0 suflu
ContextInsiruirea ta este destul de expresiva, numai ca , spre sfarsit, ai inmuiat putin tonul cu `imagine ieftină de film franțuzesc`, apoi cu `câțiva trandafiri înfloriți pe un fond melancolic de seară de iarnă neninsă`. Parca s-a stricat ceva. Pastreaza tonul pana la sfarsit, si o sa iasa frumos, e o chestie interesanta.
Pe textul:
„Apartamentul nr. 3" de Trandafir Nataniel Cornelius
0 suflu
ContextCumva, textul tau mi-a adus aminte de Angels in America, nu stiu daca e cea mai nimerita comparatie. E plin de simboluri, ceea ce il face destul de greu de descifrat, desi nu cred ca are nevoie de asa ceva, eu il vad ca pe unul din textele in care fiecare isi recunoaste propriile simboluri, independent de ceea ce a intentionat autorul. Mi-au placut tonul sarcastic si ideea de `absurd poetic`. Totusi, poate ar trebui sa se schimbe ceva in atmosfera de la un personaj la altul, sfarsitul unui monolog sa creasca tensiunea, ceea ce nu se intampla, sau in orice caz eu nu am simtit nimic, poate doar foiala spectatorilor, dar nici ea nu creste in intensitate spre final.
Cu stima
Cu stima
Pe textul:
„Actul V" de Paul Bogdan
0 suflu
ContextMi-a placut textul tau, desi poate i-ar sta bine si in versuri. Are consistenta si a fost scris cu grija, ideile se `pravalesc` peste cititor, n-ai timp sa respiri, dar finalul edifica si da un mic ragaz in care sa tragi aer in piept si sa o iei de la capat. O singura sugestie totusi, titul este ingrozitor de banal, este un cliseu, poate il faci mai interesant.
Ioana
Ioana
Pe textul:
„Tulbure" de Laurentiu Nicolae
0 suflu
ContextDulce, dulce prima ta poveste... Are atata candoare in ea! Poate ar trebui sa ne intoarcem toti putin in timp si sa vorbim cu oamenii de zapada... Frumos, pur si simplu.
Totusi, nu pot spune acelasi lucru si despre a doua. Si-a pierdut cumva din farmec... pare scoasa dintr-un almanah vechi. Din punctul meu de vedere ciunteste din frumusetea primei povesti, desi ideea omului care credea ca e om de zapada e foarte interesanta. Daca o rescrii incearca sa o integrezi in acelasi univers cu prima.
Mi-a placut ce am citit aici. Multa bafa in continuare!
Totusi, nu pot spune acelasi lucru si despre a doua. Si-a pierdut cumva din farmec... pare scoasa dintr-un almanah vechi. Din punctul meu de vedere ciunteste din frumusetea primei povesti, desi ideea omului care credea ca e om de zapada e foarte interesanta. Daca o rescrii incearca sa o integrezi in acelasi univers cu prima.
Mi-a placut ce am citit aici. Multa bafa in continuare!
Pe textul:
„Povesti cu oameni de zapada" de Ionela Chitu
0 suflu
ContextNu as vrea sa repet o idee deja exprimata, dar poezia ta mi s-a parut foarte grea. M-am pierdut printre detalii, sunt foarte multe idei inghesuite parca, si, desi eu nu am recunoscut nici clisee nici constructii `obosite`, asa cum ti-a fost reprosat, mi-a fost oarecum greu sa duc lectura pana la capt. Cred ca trebuie aerisita putin, e prea densa.
`cu fiecare buză de-a nopții ce-mi zice
balada ascunderii norilor`
Exact intre aceste doua versuri se produce o ruptura, ceva nu se leaga, am citit de mai multe ori inceputul, senzatia de ruptura nu a disparut.
Ultima strofa mi-a placut, e mai fluida, si, ai dreptate, acel `tic` - fara `tac` - este bine potrivit, da ultimei parti a poeziei structura circulara.
Sper ca nu am fost prea indrazneata.
Cu prietenie
`cu fiecare buză de-a nopții ce-mi zice
balada ascunderii norilor`
Exact intre aceste doua versuri se produce o ruptura, ceva nu se leaga, am citit de mai multe ori inceputul, senzatia de ruptura nu a disparut.
Ultima strofa mi-a placut, e mai fluida, si, ai dreptate, acel `tic` - fara `tac` - este bine potrivit, da ultimei parti a poeziei structura circulara.
Sper ca nu am fost prea indrazneata.
Cu prietenie
Pe textul:
„ceaiul orelor 6 jumatate din 13" de Daniel Bratu
0 suflu
ContextBtw, ai uitat sa desfiintezi Dublu E :))) Dar de ala cred ca s-a ocupat deja altcineva...
Pe textul:
„Exilul" de Ioana Veronica Epure
0 suflu
ContextHm... parerea ta este in parte indreptatita... pentru ca am scris textul in clasa a 9-a(adica acum patru ani, fiind si prima povestire SF pe care am scris-o vreodata). L-am postat mai tarziu pe site cand abia ma inscrisesem, imi doream sa obtin o parere sincera la el, cum de altfel am si primit, si asta e foarte bine. Ironia este ca acest text a fost singurul publicat din toate povestirile mele sf, si a fost si unul dintre cele cu care am castigat premiile din biografie (restul textelor sunt insirate acolo). Dar hei, nu tuturor trebuie sa le placa cum scriu! :))
Totusi, mi-as dori ca toate parerile pe care ti le-ai exprimat sa fie sincere, si nu doar reactii la comentariul oarecum acid pe care l-am facut la textul tau. Si nu uita ca avem perspective diferite si ne indreptam catre genuri diferite de SF.
Ne mai auzim,
Ioana
Totusi, mi-as dori ca toate parerile pe care ti le-ai exprimat sa fie sincere, si nu doar reactii la comentariul oarecum acid pe care l-am facut la textul tau. Si nu uita ca avem perspective diferite si ne indreptam catre genuri diferite de SF.
Ne mai auzim,
Ioana
Pe textul:
„Exilul" de Ioana Veronica Epure
0 suflu
ContextHm... ma surprinzi. Nu stiu daca vei citi raspunsurile la comentariile tale, mi-as dori sa le citesti, nu ma asteptam sa ma comentezi cu atata perseverenta, dar ma bucura enorm faptul ca faci asta. Textul asta este probabil preferatul meu, mi s-a spus ca e cel mai bun. Nu stiu daca asa e... Totusi, sa stii ca sunt atenta la detalii, dar ideea contextului este sa nu atraga mult atentia pentru a lasa loc finalului.
Multzam si aici de comentariu. :)
Multzam si aici de comentariu. :)
Pe textul:
„28 de minute" de Ioana Veronica Epure
0 suflu
ContextUneori compromisurile sunt necesare, cei din jur rareori ne permit sa fim cu adevarat liberi, si atunci conflictul cu propria ta persoana pare mai usor decat cel cu societatea. Nu este asa. A te detesta pe tine este mai rau decat sa fii detestat de ceilalti pentru ca refuzi sa iti abandonezi principiile. Si asa incepe un dute-vino intre ei si tine, cand fugi de ei, nu fugi de tine, cand fugi de tine, nu fugi de ei... pana cand ajungi sa nu mai crezi in nimic. Si atunci, ce e de facut?...
Pe textul:
„Despre compromis" de Radu Herjeu
0 suflu
ContextBestiala povestirea ta! E atat de vie, nu stiu daca pleaca dintr-o suferinta reala, cred ca asa e, si in cazul asta poti sa te consolezi cu faptul ca macar a iesit ceva bun din tot... daca nu, ai reusit ata de bine sa descrii violenta cascadei de sentimente care se abate asupra unui indragostit, unui om normal pana la urma, care nu ridica dragostea pe un pideestal, si nici femeia pe care o iubeste... Sau poate am inteles gresit...
`Cred că oamenii au o apetență ciudată pentru suferință. Cred că sîntem masochiști, dacă nu înțelegem că atunci cînd ne e bine trebuie să rămînă așa. Dar nu, cine să înțeleagă? Noi numai de-a dracului ne futem viețile din motive stupide și ne distrugem fericirea. Parcă o căutăm cu lumînarea. Da, da, asta tre’ să fie! Nu ne place binele.`
Fragmentul asta nu putea fi mai adevarat...
Ioana
`Cred că oamenii au o apetență ciudată pentru suferință. Cred că sîntem masochiști, dacă nu înțelegem că atunci cînd ne e bine trebuie să rămînă așa. Dar nu, cine să înțeleagă? Noi numai de-a dracului ne futem viețile din motive stupide și ne distrugem fericirea. Parcă o căutăm cu lumînarea. Da, da, asta tre’ să fie! Nu ne place binele.`
Fragmentul asta nu putea fi mai adevarat...
Ioana
Pe textul:
„3,30" de Alexandru Tudor
0 suflu
ContextAi descris frumos legatura aceea care se formeaza intre un muzician si instrumentul sau. Textul tau este emotionant, se simte ca vine din interior, poate esti tu insati pianista... Mi-a placut.
Ioana
Ioana
Pe textul:
„Si l-am pierdut..." de Anca Mortensen
0 suflu
ContextAi un stil interesant. Desi textele tale sunt destul de greu de urmarit, sunt generoase in semnificatii, pline. Sunt curioasa, le scrii sub impulsul momentului, sau le gandesti? Oare daca ai scrie despre ceva mai concret, daca ai incerca sa privesti spre altcineva si nu in tine, ce ar iesi? Cred ca ai mult talent, si scrii bine, dar nu pentru oricine, nu ai un stil foarte accesibil.
Ioana
Ioana
Pe textul:
„Definiție" de Eduard Burlacu
0 suflu
Context