Ioana Petcu

diacriticele sunt obligatorii in texte. te rog sa corectezi si sa revii. multumesc!

titlurile nu se scriu cu majuscule. te rog sa corectezi. multumesc!

monica, am descoperit o scriere curata, cu unele intorsaturi de condei deosebite care tradeaza un poet de talent. motto face trimiterea intertextuala. \"Cintarea cintarilor\" se reformuleaza in versul tau care-i cautare de sine si de celalalt (aproape sau divinitate).
mi-a placut mult preambulul, totul pleaca dintr-o lumina delicata pentru a se deschide mereu: \"O stea râde și una plânge
De iubire.
Un crin abia a înflorit
Și altul trist plutește pe ape.
O gazelă s-a aplecat să bea,
Alta adulmecă depărtarea.

Dragul meu
Calcă pe muchia zorilor.\"

am incredere in acest \'dragul meu de pe muchia zorilor\' si sper sa-l regasim si in alte poezii ale tale.
succes!

gindeam azi la mozaicul tau- ca ii patrund bine sensul tocmai in parcurs- cum se aduna fiecare fragment ca pietricelele colorate, intr-o ordine fireasca pe suprafata, remodelind suprafata. si pe liga ce mai sopteam aseara cu tine, adaug ca-mi place tonul, nu doar adresarea la persoana a II-a, ci curgerea pe care o implica aceasta formula (diaristica). e foarte recitativ (\"nimic nu e tern, darius. nimic nu poate fi asimetric, nimic monton\"). repetitia e persuasiva, dar e si o dudtinere pentru sine si are ceva liric in ea.

din totul-fragment \"umbra oranj a dimineților\" ramin cu finalul (cum a vazut si felix) si mai mult cu sintagma asta: \"cerul tăcut îmi trece prin piele, odată cu amprentele tale\" - e o transmutatio perfecta aici.

eu de dimineata,

te rog sa-ti complatezi numele intreg (nume si prenume), real, pentru ca altfel vei fi penalizata. multumesc!

nu doar pete, traiane, ci in intregime intunecat e al meu soare :) bon, era o greseala pe care am corectat-o si faptul ca ai ochit-o imi spune capartea aceea de text ti-a atras atentia. iar mirmilon sau mirmidon sunt ambele forme corecte (vezi si dex)

pe fugutza,

cred ca ati incadrat gresit la \'ghicitoare\'. sau daca e intr-adevar \'ghicitoare\' nu releva din text.
formule patetice \"petală de durere\", \"marea de cristal\" etc.
greseli de redactare \" Udată\"

fara suparare, dar trebuie sa va revedeti putin textul. succes!

nu are absolut nimic poetic, nu are esenta, este un text cu un fond prea \"straveziu\" pentru a putea ocupa un loc in pagina principala.
multumesc pentru intelegere.

toate diacriticele sunt obligatorii
corect este \'țigară\', nu \'țigare\'

verbul a purcede nu e poetic defel, iar contextul mi se pare complet nerelevant: \"Tantric purcedem iubire\"

rescrii textul in word cu diacritice, dai copy-paste in fereastra de text, pentru postare (la adaugare text)si ai rezolvat problema. vezi ca ai un \"poti edita / corecta acest text\" sub text.
spor si succes!

e motivul cunoscut al iubitei macabre (dansul in care se descompune corpul si ramine un schelet). ideea e buna, dar parca prea explicita, in sensul de prea spusa si atit, ii mai lipseste ceva (sau poate ca tocmai ai contat pe aceasta lipsa).
e bine utilizata forma ceva mai veche \"petecit\", pare a fi in ton cu tabloul grotec.
mi-a amintit de scena aia cu tipa care se descompune din the shining a lui kubrik.

ioana, ma simt asa rasfatata sa fiu inclusa intre scriitor/cititori rafinati. referitor la ceea ce-mi spuneai in al doilea comentariu: am o obsesie (sper sa nu ajung la manie) pentru masti si stii cum e, cind iti place prea mult un subiect nu poti sa scrii despre el, sau scrii prost :) ceea ce e sigur e ca voi discuta problema actorului si din perspectiva schizofreniei. asta cit de curind am nitel timp sa ma adun si sa studiez profund problema, si acolo voi aborda iar tema mastii. (cu alte cuvinte ma invirt in jurul cozii, pina cind chiar voi face o discutie ampla despre masca). oricum materialul e mult mai amplu si sper ca am reusit sa redau statutul actorului ca fiind intre recunoscut si denigrat, ipostaza mai putin vizibila in alte domenii. dar si azi avem reminiscente la modul cel mai practic in ceea ce priveste \"condamnare\" omului de scena.

Tamara si Ionut, ma bucur ca v-am motivat ca v-am umplut sufletelul si ca u v-a plictisit pagina asta mai de \'teleenciclopedie\'. Ceea ce va pot spune e ca recomand cu caldura lectura cartilor din bibliografie care va vor deschide noi orizonturi de inteles.

eu, asta , mai dreamer

diacriticele sunt obligatorii in text.

e bine deschisa polemica, Ioana, aici. as putea sa adaug ca la noi s-au ocupat destui critici de problema postmodenismului si in general orice lucrare despre acest curent literar se dechide cu o discutie despre definirea termenului si problematica acceptatii/raspindirii/surselor miscarii postmoderne. acest articol vina foarte bine in posibilitatea de a vedea cum pun chestiunea strainii si as completa cu doua nume in bibliografie: Magda Cirneci si Bogdan Lefter, ca sa nu mai amintesc de Mircea Cartarescu.

Oricum postmodernismul a ocupat o buna parte si din preocuparile mele, ceea ce ma determina o data in plus sa ma opresc pe aceasta pagina.

diacriticele sunt obligatorii in texte. va rog sa corectati. multumesc!

inceputul e puternic ca simbol, ca imagine: plonjarea in somn, unul care confunda starea de vis cu cea thanatica, va determina viziunea desprinsa de Sine: \"pe sub mine încep să forfotească/ vietățile umezelii\". toata trimiterea apa, pamint, \'virmuiala\' mi-au amintit de paginile lui gilbert durand structurile antropologice ale imaginarului.

mai departe intervine motivul dublului: \"umbra mea mă trage neputincioasă /mă smulge încet\" planurile real/ireal par a se distanta prin actiunea dublului-negru mai mult.

remarc asocierea ochi-floare carnivora: dincolo de simbolismul analogic dintre irisul ocular si deschiderea florala, ma gindesc si la privire ca un act devorator, ca o digetie a realului, o inregistrare a miscarilor interioare si exterioare.

punerea pe seama telos-ului, a povestii, a intregii constructii isi are semnificatia adinca: \"mortii vorbesc atit de incet\".

finalul dechide o viziune labirintica, sau cel putin asa vad eu intelesul cuvintului \'joc\' (mai mult un fel de vertij), in care eul se pierde, asa cum toti eroii (din morminte sau de deasupra mormintelor) se pierd in trama unei povesti universale.

acord steluta pentru un mesaj bine pus in structura, un mesaj clasic maiestrit surprins in versul ioanei.

foarte multa dinamica in acest text, Ela. de la faptul ca miinile sunt dezlegate, de unde o libertate a expresiei corporale (si implicit, a gindului), pina la renasterea din final: vocala din care se naste un Copil. apropierea dintre viata si moarte e frumos plasata in ultima strofa, in sincope si in sintaxe \"dezlegate\" (la rindul, lor).
In fond, cred ca asta e poemul tau \"variatiuni inocente in vid major\" - miscare, transformare a limbajului (vocala), a iluziei (fetele care se rostogolesc pe ceul gurii), a omului (copilul care se naste). dar undeva in proofunzime exista un static, ceva imuabil, ceva statornic.

si mai remarc o anumita muzicalitate (indusa in titlu) dar relevata in mestesugul versului.

in-cintata (exact asa, cu cratima)

diacriticele sunt obligatorii in texte, va rog sa corectati si sa reposttati. multumesc!

frapant in compozitia aceasta imi pare pozitia ego-ului in raport cu realitatea si cu, mai bine spus, infinitul. multe constructii sau cuvinte luate de sine statatoare marcheaza o continua deschidere: marginea neîntâmplării, în urma desprinderii, rătăcesc prin parcuri fără granițe - sunt chiteva exemple. iar negatia nu-mi mai pare (poate nici nu a fost) o dezicere a sinelui, a centrului, a \"spectrului\" cum numesti tu. mai mult imi pare ca \"neîntâmplarea\" e chiar o recunoasterea termenului si o deschidere a acestuia.

o recunoasterea a infinitului, care nu e unul haotic, ci-mi seamana cu unul structurat, ca inmtr-o imensa constructie, ale carei schele sunt pricipiile frumusetii, puritatii si luminii. si-n aceasta lume, ego incerca sa-si gaseasca drumul, fara a se pierde.

i

cred ca pescarusul chiar nu trebuie sa aiba un nume.
imaginea aceasta e destul de faina si ma trimite oarecum la credintele populare romanesti: \"Un lătrat de câine, apărut parcă din pământ\".
cred ca te incadrezi in proza poetica si asta-ti sade foarte bine.

succes (si sa stii ca nu prea apuc da raspund la mail, dar le citesc cu atentie pe toate si intevin cind pot si pe site)