Poezie
Frumusetea iubitului
3 min lectură·
Mediu
Motto:
„ Ce are iubitul tău mai mult decât alții, o,
tu, cea mai frumoasă-ntre femei?
Cu cât iubitul tău e mai ales ca alți iubiți,
ca să ne rogi așa cu jurământ?”
(Cântarea cântărilor 5.9)
I.
Fetelor din Ierusalim, vă jur!
Nu-l căutați pe dragul meu.
O stea râde și una plânge
De iubire.
Un crin abia a înflorit
Și altul trist plutește pe ape.
O gazelă s-a aplecat să bea,
Alta adulmecă depărtarea.
Dragul meu
Calcă pe muchia zorilor.
Voi, fetelor, nu-l puteți
Urma pe dragul meu,
Veți cădea de o parte sau de alta:
În bucurie
Sau în întristare.
Dar frumusețea,
Frumusețea iubitului meu așa e:
În ea nu te apleci nici într-o parte, nici în alta,
În tăcere sau în cuvânt, în viață sau în moarte.
Pe cruce,
Pe lemn
Înflorește frumusețea lui,
Floare aleasă,
Floare rară.
II
Dragul meu are o lacrimă pe obraz,
Nu rană,
Nu sărbătoare.
În lacrima lui am plâns
Și nu l-aș putea recunoaște
Altfel.
Ea e semn
Pentru cei ce vor semne.
Grădină dezmierdată e obrazul lui,
În ea înflorește lacrima mea.
III
Este frumusețea ta cunună
De lauri pe frunte?
Este frumusețea
Literă de aur
Cum crinul pe câmp?
Literă smulsă din grădină,
Rănită,
Ieșită din rând,
Ieșită din carte,
Pe o margine de gând.
Dragul meu se așează
pe tron,
e împărat al cuvântului.
Dragul meu ca un crin în brațele mele,
În grădină încuiată,
Așa e dragul meu.
IV
N-a găsit Eva în oasele ei
Nici o sămânță de frumusețe.
Nici florile creației
Nu strânseseră
Semințe de frumusețe.
Când mi-a arătat iubitul frumusețea lui,
Nu eram nici pe Tabor ,
nici pe Muntele Fericirilor.
Eram prinsă în pânza de păianjen,
Era noapte,
Și a nins gura lui
Până dimineață.
Cu mirare am văzut atunci
Pe zăpadă
Pășind frumusețea lui fără urme.
V
Nu am visat niciodată chipul tău frumos,
În grădină el era sădit totuși.
Pe ramură pasărea cântă cântecul ei
De credință și iubire.
Crește frumusețea ta odată cu cântecul,
Crește frumusețea dragului meu.
De aceea, fetelor din Ierusalim, vă jur!
Nu-l căutați pe dragul meu.
El e mai frumos decât cei frumoși,
Crin ce înviază pe orice mormânt,
Pe orice lacrimă,
În orice gând
Și transformă orice sămânță de frumusețe
în cuvânt.
VI
Toate au apus de frumusețe:
Gazelele și puii de cerb,
Cedrii și chiparoșii,
Lacrima pe obraz.
Cântare blândă,
Cântare sub clopot de somn!
Toate au apus de frumusețea celui iubit.
VII
Îngerul vestește venirea iubitului meu.
Bucurați-vă și voi, fete ale Ierusalimului
Și nu-l mai căutați pe dragul meu.
Îngerul a binevestit.
Ce dor are el în privire?
Ce taină a sufletului e pe buzele lui?
Buzele i le sting într-un dulce sărut.
VIII
Mireasma lui de trandafir
Se varsă pe buzele mele.
El tot mi se dăruiește,
Iubitul meu e în întregime al meu.
Nu-l mai căutați pe dragul meu,
Fetelor din Ierusalim!
056
0
mi-a placut mult preambulul, totul pleaca dintr-o lumina delicata pentru a se deschide mereu: \"O stea râde și una plânge
De iubire.
Un crin abia a înflorit
Și altul trist plutește pe ape.
O gazelă s-a aplecat să bea,
Alta adulmecă depărtarea.
Dragul meu
Calcă pe muchia zorilor.\"
am incredere in acest \'dragul meu de pe muchia zorilor\' si sper sa-l regasim si in alte poezii ale tale.
succes!