Luna

Mi-a plăcut imaginea inedită a lunii care se coboară până însoțește îndeaproape pruncul, luna e simțirea care reflectă lumina harului, simțirea care luminează în noapte formele vieții ce se întrevede, minunea încă acoperită a nașterii. Este ca o îngropare în lumina tainei, până în punctul în care luna lipită de pântece îl arată ca pe un centru al lumii, un loc care protejează pruncul
în care se concentrează toată conștiința, limbajul și memoria materne, însă într-o ființă cu totul nouă, cu destin hristic ce dă rodul așteptării. Imaginea copilului printre îngeri vine din gândul lui Dumnezeu ce cheamă la ființă o făptură înzestrându-o cu menirea sfințeniei. Sfântul este printre îngeri și stelele sunt minunile devenite firescul supra-firesc în taina credinței. Această viziune-prefigurare asupra vocației făpturii \"care a primit porunca de a se face dumnezeu\" (Sf. Vasile cel Mare), se micșorează suind pe cer, retrăgându-se în taina inimii, spre care mama și pruncul privesc cu liniștea și
fiorul trezite de atingerea proniei divine.

Esti extraordinar! Cum poti sa ma intelegi atat de bine? Si sa exprimi atat de bine ceea ce intelegi. Ai deslusit cu o mare exactitate ceea ce am vrut sa spun.
Sunt extrem de uimita. Si esti foarte promt.
Multumesc mult.

Monica