Poezie
Gânduri de mamă pentru copilul ei
1 min lectură·
Mediu
Taina
Eu ți-am vorbit întotdeauna,
Iar tu, ce mi-ai spus prima oară ?
E o taină atât de mare
Dar tu ai spus-o
În auzul tuturor.
Mi-ai spus „Mamă”...
Îngerul
Dacă ai să mă întrebi
Unde stă îngerul tău acum,
Când eu îți spun povești,
O să îți spun că stă pe umărul tău drept
Și ascultă și el.
Dormi liniștit,
Să nu strivești îngerul...
Zâmbet
Inima de mamă e o oglindă
În care se oglindește zâmbetul tău, copile.
Nici o înserare,
Numai lumină de zâmbet.
Icoană
Maică,
Tu îți privești fiul
Iar el
Privește mereu
Spre altcineva.
Prima zăpadă
Prima zăpadă pentru tine,
Când încă nu învățaseși să mergi;
Dar mergeai printr-o altă zăpadă,
A gândului
(Texte publicate in Romania Literara)
055429
0

Inima curată rostește în plină lumină taina originii, numirea concentrează toate cuvintele adresate de mamă ca o sămânță a limbajului.
Apoi povestea în poveste, povestea ca icoană de cuvânt în povestea ca icoană de viață, îngerul nu numai inspiră ci ascultă și el, fiind o prezență de o delicatețe care cere liniște și trezie în mișcări...
În a treia poezie, inima mamei ca oglindă a chipului luminat de zâmbet, având ca sursă bucuria intimității iubirii... Mama primește odată cu copilul acel dar de inimă în care conștiința de mamă oglindește pecetea actului divin sau taina unui destin comun spre lumina dumnezeiască.
Mama privește spre prunc iar pruncul spre Dumnezeu, e aici o taină a creației în care se împletesc taina filiației de creație cu taina filiației divine.
Ciclul de poezii se termină foarte nimerit cu prima zăpadă în două ipostaze, cea din natură la care copilul e martor întâia oară și cea din suflet care e o revărsare curată a minții.