Poezie
sunt tratată bine
1 min lectură·
Mediu
mă ascund sub pielea mea cu monograma roșie încă vizibilă
tot spitalul se clatină ca o salcie
de la o vreme sunt tratată cu un fel de tristețe înclinată spre pământ
sunt tratată bine de o boală foarte rară cu un nume mai lung decât singurătatea.
îmi vine să-mi arunc rotulele în brancardierii transpirați și mereu prea grăbiți
în brancardierii orbi ce mă cară ușor ca pe un număr tipărit în foaia de observație.
sub pătura de lână albastră pătată cu iod e un mort
sub mine e un mort care aruncă în brancardieri cu vertebrele lui de piatră.
am adormit până la urmă somnul îmi ține de sete
doctorii știu să-mi administreze nopțile
dar îmi iau de pe noptieră cele câteva ore verzi ca niște mere
au constatat că în mine tot mai crește un cireș
pe care îl taie un călău de la capătul lumii
dar el se răscolește ca un șarpe ca un sânge prea viu
poate de-aici să fie acest roșu cărnos care mă ține în viață
carotida mea are o ramură aberantă hrănită de o rădăcină fatală
despre care nu știe nimeni nimic.
064.872
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 188
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “sunt tratată bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/poezie/171694/sunt-tratata-bineComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Acest rosu carnos care ma tine in viata\"...\"Somnul imi tine de sete\"... Cam asa as fi scris, dupa o noapte la urgente, in care, dupa ce mi s-a completat fisa de urgente cu singuratate, as fi fost lasat pe hol, intr-un carucior, sa-mi treaca dorul de poezie. Placut. Garda usoara in continuare.
0
îți mulțumesc mult! de unde știai că-s de gardă?!
0
Nu stiam, dar pentru ca am lucrat in spital, asa mi-am inchipuit ca as scrie cind as fi de garda.
0
Poezia cu “monogramă roșie” are miresme de prospețime de spital, și, imprimată pe halatul alb imaculat, ne tratează de boala “ cu un nume mai lung decât singurătatea”.
Când “somnul îți ține de sete” și te hrănești cu alinarea pe care o dăruiești bolnavilor, în tine îți “crește un cireș” cu flori albe de medicamente.
În sângele “roșu cărnos” se adapă viața încercând să dizolve “rădăcina fatală” în acidul roșu creat de intensitatea existenței.
Când “somnul îți ține de sete” și te hrănești cu alinarea pe care o dăruiești bolnavilor, în tine îți “crește un cireș” cu flori albe de medicamente.
În sângele “roșu cărnos” se adapă viața încercând să dizolve “rădăcina fatală” în acidul roșu creat de intensitatea existenței.
0
\"sunt tratata bine\"poate lipsi,versul patru poate continua doar ce ramine.\"sub mine e un mort\"nu este o expresie tocmai eleganta si iar apar brancardieri care nu cara niciodata usor priviti din postura bolnavilor.Poate doar ca pe un numar inscris pe o foaie.Ultimile doua versuri ar putea fi transcrise intr-o alta maniera.Termenii de specialitate secatuiesc de fior concluzia finala.Poate e mai bine.
Nu vreau sa fiu rautacios.
Garzi usoare!
Nu vreau sa fiu rautacios.
Garzi usoare!
0
Răzvan, îți mulțumesc mult pentru citire și comentariu. te mai aștept cu drag.
Gelu, nu pot să te contrazic pentru că și eu am cam ezitat în exact aceste puncte ale textului. probabil că voi schimba când voi găsi rezolvările potrivite, deși nu-mi place să tratez un poem ca pe o ecuație...aici însă el nu transmite ceea ce doream să transmit. mulțumesc.
Emil, a fost o gardă ușoară...:) acum ies.
Gelu, nu pot să te contrazic pentru că și eu am cam ezitat în exact aceste puncte ale textului. probabil că voi schimba când voi găsi rezolvările potrivite, deși nu-mi place să tratez un poem ca pe o ecuație...aici însă el nu transmite ceea ce doream să transmit. mulțumesc.
Emil, a fost o gardă ușoară...:) acum ies.
0
