Mediu
nu știu cum să mai aștept. mă acopăr cu gesturi
ele se strecoară ca niște licurici în ochii trecătorilor.
semaforul se face verde foarte târziu
atunci când nu mai am unde să plec.
stau încă încă o tură. spun pas.
nu mă frământ prea mult în legătură cu asta
oricum așteptarea schimbă ceva
esențial
este ca o muțenie foarte veche
care îmbătrânește deodată cu tine
e atâta strălucire în jur
oamenii par niște libelule imense
care se grăbesc să ajungă acasă.
034.320
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “semafoare, licurici și libelule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/222458/semafoare-licurici-si-libeluleComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBDBDana Banu✓îndeosebi ultimele două strofe mi-au reținut atenția prin lucrătură și lirismul blând extrovertit, textul are(datorită finalului) o strălucire discretă, ce reușește să dea echilibru, părerea mea
0
SPAu un zbor aparte și o anumită grație, dacă îi receptezi în felul acesta pe oameni înseamnă că îi iubești. Aceste cuvinte înobilează.
0
INDana, cred că în ultimele strofe se vede că m-a prins atmosfera strălucitoare. :) mulțumesc. îți doresc Un AN NOU FERICIT!
Viorel, de fiecare dată mă bucură prezența ta. da, se pare că îi iubesc. altfel nu aș putea. La mulți ani! te mai aștept să treci pe la mine anul ăsta și celălalt :)
Viorel, de fiecare dată mă bucură prezența ta. da, se pare că îi iubesc. altfel nu aș putea. La mulți ani! te mai aștept să treci pe la mine anul ăsta și celălalt :)
0