Jurnal
nu mai trebuie să număr
lighioana
1 min lectură·
Mediu
strălucesc indecent în lumea ta în lumea orbilor. dansez imperceptibil. tu îmi întinzi o cheie ruptă fără să știi că sunt deschise deja toate ușile și toate ferestrele. nu știi că dincolo de cuvinte liniștea e un fluture alb. imens .
am devenit oarecum sidefie sub privirea ta neîncăpătoare.
voiam să-ți spun că te știu. dar îți știu numai genunchii.
nu mai e nevoie să număr. clipele trec cu o anumită grație ca niște lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd.
nu-mi imaginez cerul fără tine. nu-mi imaginez nimic fără tine.
am noroc că nu trebuie să vorbesc despre asta. am noroc că tu ai orbit cu toată lumea. că nu mă vezi. am noroc că te pot aștepta fără ca tu să bănuiești că strălucesc și mor de o mie de ori în fiecare clipă.
am noroc că nu mai trebuie să număr.
054.524
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “nu mai trebuie să număr.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1839588/nu-mai-trebuie-sa-numarComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELDistincție acordată
îmi amintește de \"falanga\" martei petreu, cumva, poezia asta a ta. acolo tonalitatea e mai dură, tăișul cuvântului mai ferm și mai abrupt, aici tu lași o anume îmblânzire a violenței fundamentale, o anume mișcare spre tandru, spre anticiparea liniștii, nu doar spre trăirea ei. poetica nu face decât să fie un fluture alb, așa precum liniștea, dar el, cel care scrie, știe că există mereu o lamă, cea care nu ne mai permite să numărăm. nici vii, nici morții, nici secundele. și lama aceea este cea care poate anihila chiar și litera, nu doar numărul. de aceea finalul în care ai spus \"am norc\" îmi sună mai degrabă a ieșire din imposibil decât a imposibilului numărat.
ela
ela
0
INLiviu, Ela, prezenta voastra ma onoreaza...va multumesc mult pentru aprecieri. e un text de lighioana. o lighioana care asteapta in linistea asezata pe o lama foarte ascutita. multumesc.
i.
i.
0
LPIoana, mi-ai adus aminte de film. De Blindness adica. Si de carte. Mi-a placut textul, cel mai mult imaginille astea: \"dincolo de cuvinte liniștea e un fluture alb. imens .\" si \"clipele trec cu o anumită grație ca niște lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd.\" (da, mai ales asta, desi n-as fi ales lebedele, parca-s prea soft, dar imi place mult ideea).
0
SKsa privim prin ochii tai.
exceptionala reverie.
exceptionala reverie.
0
poema dv. are sâmburii lirismului autentic.
Am remarcat tensiunea derulată cu ajutorul pauzelor de respirație și vizualizare,
câteva metafore frumoase, între care una a la Emily Dickinson: \"nu-mi imaginezi cerul fără tine.nu-mi imaginez nimic fără tine.\"
Sensibilitate, inocență și priză poetică.
Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu