știi că am avut apendicită?

și dacă în mine nu e decât un loc gol. dacă toate astea sunt doar niște improvizații. nu ne-am gândit ce putem spune despre vidul din noi, prietene. cum putem să descriem masturbarea sufletului flasc, fără dorințe doar cu o ușoară tresărire la senzațiile tari poate la cotidienele crime și violuri. ar trebui să ne întâlnim într-o cafenea, prietene. un loc public în care să ne povestim câteva realități imbecile. ce știi despre mine? știi că am avut apendicită? dintr-o anamneză sumară ai afla când am avut ultimul ciclu, sarcini avorturi. nu, nici un avort. e un Dumnezeu în asta. pot să-l simți când se coace copilul în pântec. în rest se poate vedea doar o tristețe imensă care-mi roade zilele. uite, dimineața îmi pun blugii, un tricou, ies în stradă. lumea macină viermi. nu mă uit în ochii trecătorilor. mi-e teamă să văd. pentru că acolo sunt realitățile devastatoare. sufletul meu flasc atârnă ca un sex epuizat. nu pot. de aici pornesc toate. străbat strada lungă. împing cu cotul privirile dacă le ghicesc sub graba bărbaților și a femeilor. mă simt între două vârste. mă anulez în gând. asta-mi crează un soi de libertate ciudată. . sunt un boschetar fără ochi. lumea se teme de respirația mea. își duce mâna portofel, la ceas, la inel. îi jefuiesc oricum de câteva clipe în care le dau conștiința existenței mele mizere. le arăt vârful ratării, o alternativă pe care ar trebui s-o accepte dacă ar ști. mai jos nu se poate. asfaltul țăcăne sub tocuri ca un metronom. astfel știu sigur că ei pleacă. le aud timpul. mă iau după el și îl fur.