Mediu
nu-mi ajung vorbele
parcă aș rosti pietre
și nu am destule
ca să-mi alung toate închipuirile
*
luna lasă în urmă o gaură în cer
în zori luna se descuamează și tot argintul
se depune pe carotida mea stângă
toată ziua simt cum strălucesc pe dinăuntru
toată ziua aștept să mă sfâșie lupul
*
de obicei câmpiile se ascund
când le privim indiferenți din trenuri
câmpiile se întorc pe dos
fața lor adevărată e aceasta
dar ca s-o vezi
trebuie să prinzi singura clipă
când macii zbiară din toate puterile
*
am ajuns la capătul liniei
și nu-i adevărat că aici e un curcubeu
sau vreo lumină în care aș vrea să rămân
aici e doar un depou cu multe vieți anonime
pierdute prin trenuri
*
am găsit o umbrelă în tramvai
dar mi-e teamă s-o deschid
proprietarul ei avea cu siguranță o altă ploaie
054.297
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “nu-mi ajung vorbele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/184499/nu-mi-ajung-vorbeleComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
\"Toata ziua astept sa ma sfisie lupul...\"
Strofa a doua a lasat putin argint si pe carotida mea.:)
Emil
Strofa a doua a lasat putin argint si pe carotida mea.:)
Emil
0
Daniela, este un fel de jurnal scris pe genunchi precum spui...te mai aștept cu drag.
Emil, se pare că și tu strălucești pe dinăuntru puțin...:)
Emil, se pare că și tu strălucești pe dinăuntru puțin...:)
0
\"am găsit o umbrelă în tramvai
dar mi-e teamă s-o deschid
proprietarul ei avea cu siguranță o altă ploaie\"
Frumoasa lumina ta.
(era bine sa ma opresc aici, dar mi-e frica de domnii editori, ca s-ar putea sa-mi inrosesca pagina cu inca un offtopic)
Revenind, in versurile tale se simte o puternica aroma de amintire ploiaoasa, e asa blanda miscarea poeziei...
Daca as avea buzunarele doldora de stelute, as lasa si eu aici una, dar voi reveni...
Pana atunci:*
Ne citim,
nif_nif
dar mi-e teamă s-o deschid
proprietarul ei avea cu siguranță o altă ploaie\"
Frumoasa lumina ta.
(era bine sa ma opresc aici, dar mi-e frica de domnii editori, ca s-ar putea sa-mi inrosesca pagina cu inca un offtopic)
Revenind, in versurile tale se simte o puternica aroma de amintire ploiaoasa, e asa blanda miscarea poeziei...
Daca as avea buzunarele doldora de stelute, as lasa si eu aici una, dar voi reveni...
Pana atunci:*
Ne citim,
nif_nif
0
îți mulțumesc pentru aprecieri. acesta e un text format din mai multe gânduri fără legătură.poate doar starea e aceeași în toate.
0

imi place poezia ta in mod deosebit, finalul ploios al unei clipe petrecute in tramvai, acea umbrela care poate deschide geneza unei amintiri neapuse are o simbolistica puternica, si imi place foarte mult tonulpoeziei, este scrisa in spiritul unei notatii in jurnalul propriu pe genunchi in tramvai, privind geamul biciuit de picaturile ploii si amintirilor ..
daniella