Mediu
m-am gândit să-ți scriu o scrisoare. dar nu știu cum să încep, nu știu ce-mi ești dacă îmi ești.
ți-aș scrie despre cum am încă în mine o parte care se bucură. nu știu cum. asta e o surpriză pentru toată lumea care mă cunoaște. și mai ales pentru mine. partea aceea oprește clipa cu buzele. îi simte vibrația. o sărută ca pe-un fluture. așa cum făceam noi la început de tot pe când știam totul unul despre celălalt.
acum ascult muzica altfel. parcă nu mai trece prin tine. ajung într-un oraș nou dintr-o altă țară vorbesc limba altora și mă simt bine. oamenii mă salută pe stradă. nu sunt atât de străină cum credeam.
aici iarba e verde verde.
sunt multe lucruri la care nu mă gândesc. nu-mi fac griji. nu-mi mai trebuie o casă. nu-mi mai trebuie nimic. am totul. toată această frumusețe despre care știu.
aici timpul crește direct din mine. ca iarba.
035.032
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “aici iarba e verde verde.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1792016/aici-iarba-e-verde-verdeComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
INDana, textul e scris dintr-o pace. mă bucur mult că l-ai remarcat. mulțumesc.
0
RR“Timpul crește direct” din tine și-n miezul lui se naște “o parte care se bucură” ce “oprește clipa cu buzele”.
Timpul posedă intrinsec o muzică a sunetelor existențiale, deține o limbă care vorbește fiecăruia pe înțelesul său.
Timpul posedă intrinsec o muzică a sunetelor existențiale, deține o limbă care vorbește fiecăruia pe înțelesul său.
0
remarcabilă, în opinia mea, seninătatea spunerii și mai ales discreția gesticii,
o melancolie auriferă, sonuri catifelate, reverie dantelată(dar nu în exces)
un text-acuarelă, verdele acela din titlu se oferă nobil și delicat, pe mine m-a cucerit
semnul meu subiectiv și direct de apreciere pentru o voce poetică rezonantă
salut