Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

vizitatori. vaze

p s i

1 min lectură·
Mediu
vizitatorii sunt aduși aici de narcise. oglinzile sunt pline de oameni și de vaze simple de sticlă pline cu flori. respir greu. florile proaspete îmi dau senzația asta de sufocare. poate că e o frumusețe prea directă pentru mine. nu pot să înțeleg această frumusețe care-mi taie respirația. nu înțeleg petala pistilul stamina nu înțeleg albul nu înțeleg galbenul. mă refugiez în tulpinile verzi fragile. nu înțeleg decât tulpinile. vizitatorii toarnă apă în vaze. în curând vor pleca împăcați cu ideea că am rămas în viață. că narcisele au rămas în viață. doar noi am rămas aici să privim ofilirea și moartea. noi vom dormi cu narcisele moarte la căpătâi peste două trei zile noi vom dormi și în visele noastre vizitatorii se vor ofili în vaze simple. de sticlă.
034.076
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
130
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “vizitatori. vaze.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1779199/vizitatori-vaze

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-asztalosGAGeorge Asztalos
ioana într-adevăr doar tulpinile sunt de înțeles, doar ele au un rost neostentativ de fain, ele fac tot binele acela anonim de sublim. florile, ca și vazele sunt doar decorațiuni exterioare...ca și vizitatorii aceia cu aura lor de emoticoane autosuficiente...:)
amical, cu plăcerea lecturii unui poem fabulos,
george cel asztalos
0
@zaharia-ramonaZRZaharia Ramona
Primăvara umple oglinzile de oameni și de flori. Este interesantă invazia unui spațiu în oglindă, îmi place mult refugiul fragil din verde.

“vor pleca împăcați cu ideea că am rămas în viață” – o suficiență care apare atunci când ești mulțumit cu “tot ceea ce se poate face”, firească în fond, pentru că viața nu admite decât o singură întrerupere.
0
@ioana-negoescuINioana negoescu
George, imaginea vizitatorilor zâmbăreți ca niște emoticoane, graba lor greu disismulată de a ieși de acolo de a nu privi suferința, de a nu o cunosște de a nu se obișnui cu această imagine...da, cam asta e. te mai aștept cu drag.

Ramona, ai surprins imaginea din oglindă. țin mult la ea. mulțumesc.
0