Mediu
nu știu de ce crezi tu că lucrurile sunt complicate. de fapt totul e simplu. intestinal de simplu.
eu de exemplu tu
înfățișarea noastră
felul în care ne păstrăm cumpătul
felul în care ne ferim privirea
vocile noastre obișnuite
cu oarecare liniște
cu oarecare cântec
cuvintele care se caută între ele
și se găsesc până la urmă
se pipăie ca orbii
simțind mai mult și mai ascuțit decât văzătorii.
după cum bine vezi timpul face tumbe
seara mă culc în tine ca un câine
dimineața sunt o magnolie
îmi rod fructul până la sămânță
încolțesc. mă nasc din oasele tale bătrâne
o iau de la început cu mersul pe jos cu uimirea
cu așteptarea cu așteptarea cu așteptarea
după cum vezi e simplu. nu se întâmplă nimic
care să nu lase urme
nimic.
0108.115
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “eu de exemplu tu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1752561/eu-de-exemplu-tuComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
de fapt ioana crede ca lucrurile sunt complicate, de fapt eu de exemplu tu e numai spatele de argint al oglinzii in care ea ar invata mersul pe jos cu uimire. mult placut acea repetitie a \"asteptarii\". mi-a amintit...de altceva. simtul ala mai ascutit decat al vanzatorilor - placut si mai tare si e ciudat sa ma gandesc ce naiba ar fi peste \"vanzare\" azi sau oricand. desi raspunsul e tot aici.
intr-o magnolie.
intr-o magnolie.
0
Ioana, mă atrage simplitatea orientală din acest poem.
Te citesc cu plăcere, ți-ai format un stil, ești originală, dar în general am impresia că scrii \"căutat\", că sacrifici mesajul de dragul stilului. Aici nu am simțit așa ceva.
E emoție brută, atingătoare... Plăcută directețea.
Te citesc cu plăcere, ți-ai format un stil, ești originală, dar în general am impresia că scrii \"căutat\", că sacrifici mesajul de dragul stilului. Aici nu am simțit așa ceva.
E emoție brută, atingătoare... Plăcută directețea.
0
Distincție acordată
ioana,
„înfățișarea noastră”, „cumpătul”, „ felul în care ne ferim privirea”, „orbii /simțind mai mult și mai ascuțit decât văzătorii”, „timpul face tumbe/ seara mă culc în tine ca un câine”...Ce nebunie de poem!
ioana,
Poezia abia începe. E și normal. Ea n-a existat niciodată!
„înfățișarea noastră”, „cumpătul”, „ felul în care ne ferim privirea”, „orbii /simțind mai mult și mai ascuțit decât văzătorii”, „timpul face tumbe/ seara mă culc în tine ca un câine”...Ce nebunie de poem!
ioana,
Poezia abia începe. E și normal. Ea n-a existat niciodată!
0
Leo, poate că ai dreptate. de fapt cred cu tărie că ai dreptate. îți mulțumesc mult pentru asta.
Claudia, mărturisesc că așteptatm ca să fie sesizată intenția mea de a demonstra prin negație. de fapt, da, lucrurile sunt complicate...
Anca, ai sesizat bine. mulțumesc.
Nic, nici nu știi cât mă bucur că ai spus că poezia abia acum începe. în comentariul tău există un entuziasm molipsitor. mulțumesc.
Claudia, mărturisesc că așteptatm ca să fie sesizată intenția mea de a demonstra prin negație. de fapt, da, lucrurile sunt complicate...
Anca, ai sesizat bine. mulțumesc.
Nic, nici nu știi cât mă bucur că ai spus că poezia abia acum începe. în comentariul tău există un entuziasm molipsitor. mulțumesc.
0
Anghel, uite că te-am sărit fără voie. mă bucur că mă citești. mă miră doar afirmația ta că aș scrie căutat. nu știu sigur ce înseamnă asta, dar pot să spun că nimic din ce scriu nu e căutat ci găsit fără căutări. de obicei sacrific forma pentru mesaj. e jurnal. mesajul e mult mai important mai ales pentru că mi-l las mie :)
0
nu e simplu
nimic
si cum le spui tu sus: mesajul .....nu mi se pare cautat, si intr-un fel trebui sa o scriu: nu cred ca e un mesaj , e o filmare a fiintarii .....aceea in care un \"eu \" se dizolva in timp...din perspectiva de sus spre celalalt.....
spunerea ta are ceva plapind, suav, fin, nimic obligatoriu de retinut pentru cititor, un vint usor, nu e furtuna , o trecere transparenta...
dar
care lasa urma
Semn: finalul e perfect
imi este aproape trairea celor lighioane ce mi-au usurat noptile
nimic
si cum le spui tu sus: mesajul .....nu mi se pare cautat, si intr-un fel trebui sa o scriu: nu cred ca e un mesaj , e o filmare a fiintarii .....aceea in care un \"eu \" se dizolva in timp...din perspectiva de sus spre celalalt.....
spunerea ta are ceva plapind, suav, fin, nimic obligatoriu de retinut pentru cititor, un vint usor, nu e furtuna , o trecere transparenta...
dar
care lasa urma
Semn: finalul e perfect
imi este aproape trairea celor lighioane ce mi-au usurat noptile
0
Anni, privesc semnele lăsate de tine cu mare bucurie. mulțumesc.
0

ce sa mai zi, normalitatea asta semnifica un cotidian care se deruleaza cu naturalete, dar implacabil. la un moment dat poti sa iesi din ia sa fumezi o tigara si nimeni nu a observat lipsa. asa vad eu. poate nu am dreptate....