Mediu
nu știu de ce crezi tu că lucrurile sunt complicate. de fapt totul e simplu. intestinal de simplu.
eu de exemplu tu
înfățișarea noastră
felul în care ne păstrăm cumpătul
felul în care ne ferim privirea
vocile noastre obișnuite
cu oarecare liniște
cu oarecare cântec
cuvintele care se caută între ele
și se găsesc până la urmă
se pipăie ca orbii
simțind mai mult și mai ascuțit decât văzătorii.
după cum bine vezi timpul face tumbe
seara mă culc în tine ca un câine
dimineața sunt o magnolie
îmi rod fructul până la sămânță
încolțesc. mă nasc din oasele tale bătrâne
o iau de la început cu mersul pe jos cu uimirea
cu așteptarea cu așteptarea cu așteptarea
după cum vezi e simplu. nu se întâmplă nimic
care să nu lase urme
nimic.
0108.099
0

ce sa mai zi, normalitatea asta semnifica un cotidian care se deruleaza cu naturalete, dar implacabil. la un moment dat poti sa iesi din ia sa fumezi o tigara si nimeni nu a observat lipsa. asa vad eu. poate nu am dreptate....