Mediu
Dragul meu,
acum îți scriu dintr-o orbire. îți scriu de teamă să nu mă trezesc.
tu îmi spui să rup membranele cu unghiile să țip și să-mi vărs tot sinele aici.
dar eu nu pot să mai fac toate aceste lucruri obișnuite.
sunt ca o bicicletă veche ce merge încet pe linia albă continuă.
din trafic mă mușcă ascuțit câte un far cu faza lui lungă.
apoi văd ceruri albe și simt claxonul smulgându-mă prin timpane din brațele morții.
mi-au adunat creierul pe ziarul de azi.
asta o sperie cel mai tare pe tanti Veta. că am creierii împrăștiați în șosea. dar ea e acum mama altcuiva. i se spune.
totuși ea continuă să urle ca o bocitoare învălmășind cuvintele.
tu înțelegi că toate acestea se petrec în orbirea mea
ca într-o închisoare pe viață
căreia nu vreau să-i știu zidurile.
mi-e destul să-mi pipăi furoul de mătase. îmi fac din el un orizont negru.
apoi îmi văd toată orbirea șiroind printre degete. mă refugiez de tot într-o lume tactilă.
acum îți scriu despre orice de teamă să nu mă trezesc
sau să nu orbesc din afară așa cum ai spus.
lucrurile acestea se întâmplă când nici nu te aștepți
oricum bănuim amândoi că nu există nici o scurtătură
toți avem pe cineva încă vizibil care să ne bocească în stradă
degetele îmi scriu drumul cu toate cuvintele
deși e complet inutil
copacii aceștia de pe marginea drumului sunt cu siguranță călăii noștri vegetali.
054.094
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 244
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “îți scriu dintr-o orbire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/156603/iti-scriu-dintr-o-orbireComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ABNici nu stiu exact care e tonul poeziei tale, cred ca se muleaza perfect pe niste corpuri de ghips. Cand plutitor, cand grav. Cand dureros, cand mangaietor. Orbirea e o poarta, orbirea e dorita cand e in legatura cu moartea. Sa vedem atunci doar atingerile. Sa le graim incet.
Vorbeam in drum spre Iasi despre punct - despre esenta lucrurilor si l-am cautat mult... Eu renuntasem. Apoi mi-a venit in minte si cel de punctuatie, mi se dusese gandul la poemele tale ale caror imagini sunt fracturate tocmai atunci cand trebuie, atunci cand notele urca spre umbra aceea de fior. Da, Ioana, la tine punctele nu inseamna sfarsit niciodata, ci o cale larga spre infinit.
Vorbeam in drum spre Iasi despre punct - despre esenta lucrurilor si l-am cautat mult... Eu renuntasem. Apoi mi-a venit in minte si cel de punctuatie, mi se dusese gandul la poemele tale ale caror imagini sunt fracturate tocmai atunci cand trebuie, atunci cand notele urca spre umbra aceea de fior. Da, Ioana, la tine punctele nu inseamna sfarsit niciodata, ci o cale larga spre infinit.
0
NPNici după a nu mai știu câta lectură nu am găsit în acest text ceva care să-mi dea motive să vin cu ceva observații. Și mă simt oarecum să-ți spun pur și simlu că îmi place. Dar îmi place. E mult prea captivant, emoționant la gradul artistic și revelator în descrieri ce nu seuferă colajele de umplutură (cum se mai întâmplă cu deasupra de măsură pe site). În limbajul notelor care se dau pe aici, ar trebui să pun steluță. Dar mă cam supără steluțele de la o vreme. Nu-i prea stă unui poet veritabil cum este ioana cheregi crișan să stea cu steluță în dreptul numelui. Prefer să fiu crezut pe cuvând: poemul „îți scriu dintr-o orbire” este cu adevărat antologic.
Crăciun fericit!
Crăciun fericit!
0
OSmi-a plăcut ce am citit, dar am găsit câteva lucruri pe care ai putea să le iei în considerare dacă vrei să-ți iasă ceva cu adevărat \"beton\":)
doar partea cu bicileta e un picuț cărtăresciană (la el era motocicletă,dar tonul e similar).
versul \"mi-au adunat creierul pe ziarul de azi\" e foarte bun dar creierii de pe șosea ratează efectul - poate pentru că i-am văzut deja în prea multe ipostaze (inclusiv în câteva textulețe proprii).
de asemenea formulele \"mă refugiez într-o lume tactilă\" și \"deși e complet inutil\" îi conferă textului tău un aer prea explicit, prea epic.
în rest, ai imagini cu adevărat deosebite, iar finalul e demn de invidiat. și tocmai pentru părțile astea speciale merită să-ți mai arunci ochii peste micile \"scăpări\"
doar partea cu bicileta e un picuț cărtăresciană (la el era motocicletă,dar tonul e similar).
versul \"mi-au adunat creierul pe ziarul de azi\" e foarte bun dar creierii de pe șosea ratează efectul - poate pentru că i-am văzut deja în prea multe ipostaze (inclusiv în câteva textulețe proprii).
de asemenea formulele \"mă refugiez într-o lume tactilă\" și \"deși e complet inutil\" îi conferă textului tău un aer prea explicit, prea epic.
în rest, ai imagini cu adevărat deosebite, iar finalul e demn de invidiat. și tocmai pentru părțile astea speciale merită să-ți mai arunci ochii peste micile \"scăpări\"
0
INLi, știu că suntem pe aceeași lungime de undă. îți citesc cu mare plăcere poemele și mă bucură mult prezența ta aici. mulțumesc!
Adina, ai dreptate, aici îmi văd orbirea. îi spuneam unui prieten că eu nu pun niciodată punct. dar dacă se întâmplă să-l pun el are o altă semnficație. e un fel de pauză pentru privire. e chiar straniu cât de multe poți vedea dintr-o orbire...:)te mai aștept cu drag.
Nic, eu te cred pe cuvânt :) mai ales când îmi urezi Crăciun fericit! mulțumesc.să-ți fie și ție sărbătoarea luminoasă!
Olga, ai dreptate, dar uite că nu m-am gândit că sună cărtărescian...:) despre versul cu ziarul nu pot să-ți spun decât că ține de autenticitatea textului. îți spun pe ym în ce fel.
îți mulțumesc mult. te mai aștept cu drag.
Adina, ai dreptate, aici îmi văd orbirea. îi spuneam unui prieten că eu nu pun niciodată punct. dar dacă se întâmplă să-l pun el are o altă semnficație. e un fel de pauză pentru privire. e chiar straniu cât de multe poți vedea dintr-o orbire...:)te mai aștept cu drag.
Nic, eu te cred pe cuvânt :) mai ales când îmi urezi Crăciun fericit! mulțumesc.să-ți fie și ție sărbătoarea luminoasă!
Olga, ai dreptate, dar uite că nu m-am gândit că sună cărtărescian...:) despre versul cu ziarul nu pot să-ți spun decât că ține de autenticitatea textului. îți spun pe ym în ce fel.
îți mulțumesc mult. te mai aștept cu drag.
0
Îmi plac scrierile cu văz, despre văz.
Ghemuirile în sine, în lumina lui.
Ca și altădată remarc, Ioana, aparenta simplitate de expresie a discursului, adică lina lui curgere,
limba lui - în care mă simt atât de acasă
și
stările către care dai indicii.
Aș vrea să știi că, uneori, ceea ce scrii se proiectează în mine prin senzații aproape fizice. E și vina mea că am puterea de a imagina, dar e și vina ta pentru că pictezi așa cum orbirile mele știu să vadă.
Prea multe cuvinte, Ioana, nu?!
liul