Mediu
eu vin pe jos adunând urmele aspre. pe-aici ai plecat ieri. drumul e acum doar o cărare de foc. au secat toate fântânile și toate culorile calde.
cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse.
eu vin pe jos. de aceea durează atât.
uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală
fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită.
alteori drumul îmi cântă sub tălpi. ca un lup argintiu întârzie luna pe cer neîntoarsă.
dansăm între kilometri de piatră în ritmul unui vals foarte vechi.
de aceea durează atât.
033.933
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “eu vin pe jos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/150132/eu-vin-pe-josComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CVExista un aforism al lui Brancusi- (http://www.poezie.ro/index.php/prose/71216/index.html)-
\"Cumințenia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puțin unul din cele șapte văluri ale frumuseții sale, cel al misterului, care îi oferă și prețuirea și nemurirea\"-de care mi-am amintit citind: \"cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse\"
Mai departe mi-au aparut in fata ochilor 3 carari de foc:
carare de foc, drumul de la ploaie la lacrima-strofa 1
carare de foc, drumul de la hipnoza la iubire-strofa 2
carare de foc, initierea in misteriile isiene-strofa 3
Carari care s-au prefacut in ape, ape care s-au unit intr-un fluviu, fluviu care s-a transformat intr-o flacara-arzand ca o inima in rugaciune:\"uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală/fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită\"
\"Cumințenia pământului... a fost încercarea mea de a da de fundul oceanului, cu degetul arătător (încercarea de a atinge vechimea, arhaicul). Căci mi-a fost prea mare spaima când i-am ridicat vălul... Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită...Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puțin unul din cele șapte văluri ale frumuseții sale, cel al misterului, care îi oferă și prețuirea și nemurirea\"-de care mi-am amintit citind: \"cândva mi-ai desenat în ochiul tău o umbră care se teme de mine și fuge oarbă printre rădăcinile smulse\"
Mai departe mi-au aparut in fata ochilor 3 carari de foc:
carare de foc, drumul de la ploaie la lacrima-strofa 1
carare de foc, drumul de la hipnoza la iubire-strofa 2
carare de foc, initierea in misteriile isiene-strofa 3
Carari care s-au prefacut in ape, ape care s-au unit intr-un fluviu, fluviu care s-a transformat intr-o flacara-arzand ca o inima in rugaciune:\"uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală/fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită\"
0
INEla, nu stiu daca e vorba despre plecari. cred ca distantele sunt in noi. si drumurile sunt in noi. caile ni se aprind sub pasi. da, ai dreptate eu vad pasii invers, in ritmul unui vals...
Carmen, cred ca se potriveste aici trimiterea ta la Brancusi. spun asta si din perspectiva operei sale. doar el a scos din piatra sarutul...:)iti multumesc.
Carmen, cred ca se potriveste aici trimiterea ta la Brancusi. spun asta si din perspectiva operei sale. doar el a scos din piatra sarutul...:)iti multumesc.
0
uneori drumul se preface în șarpe. mă iubește apoi mă scuipă goală
fără inimă. nu carnea mea îi trebuie lui. ci vocea mea șoptită.\"
și mult este până când ieriul în care el a plecat și tu lepădată de șarpe vă veți face vals, fiindcă în ochii lupului argintiu tu vezi pașii invers, trei-doi-unu, trei-doi-unu, ca și cum te-ai întoarce spre începuturi. atunci drumul ți-era tăcere în palme, în loc de plecări.
Ela