toxic

Insusi poemul produce o intoxicare si o stare de neputinta intr-o oarecare masura. Spun asta pentru ca ezit o clipa sa afirm ca e exhaustiv. Il privesc mai mult ca o stare, dar poate fi privit si ca o ilustratie in spatele caruia se ascunde un mesaj, iar daca este asa, este unul cu valente personale. Versul de inceput este mai mult decat sugestiv -exista o imagine/senzatie care cuprinde cititorul dar nu acesta e atu-ul- si lasa loc interpretarilor, folosirii simbolurilor -fluturii ca simbol al transcendentului- dar cel de-al doilea vers suna cu totul a intoxicare, a \"neputinta\", idee ce o transpui prin alte mijloace. Personal, ultimele doua versuri mi se pare ca strica sugestiei. Folosit a doua oara versul \"m-am intoxicat cu fluturi\" sterge din idee dupa care intervine si \"lumina\", ramanand doar prezenta (nu te mai folosesti de ea). Poate ca nu pot afirma ca poemul \"curge\" (desi asa este), spun ca se tine de o axa, o axa a ideii, a sugestiei (intr-un fel explicata) -de asta zic si ca versurile din final strica poemului. Nu este nici usor sa inchistezi sugestia mai departe si nici sa ii dai o continuare pentru a exista dincolo de finalul poemului, poate de aceea ai incheiat tot din perspectiva personala.
Poate ca eu scap ceva, dar nu am vrut sa ma raportez si celelalte \"pre_texte\" ale tale pentru o alta intelegere. Sunt multumit ca am lasat un \"semn\", vroiam sa o fac demult, dar o fac altii mai bine. De acum nu mai tac insa:).

Raul, ai perfectă dreptate, ai intuit bine; e un \"personal\", un mesaj, în nici un caz un poem. poate să devină poem dacă primește un final. deocamdată e doar o idee fără contur și cu prea mulți fluturi. îți mulțumesc mult. te mai aștept cu drag. acum mă duc să te citesc...

Mihai, îți mulțumesc mult pentru apreciere. cum spuneam, nu sunt mulțumită de final. cred că acest text va mai suferi niște modificări cândva.

intr-adevar aici ne faci cunostinta cu o stare de-a ta... nu tocmai buna
intoxicatie cu fluturi, pare frumos la prima auzire dar stand eu asa mai mult pe ganduri, am ajuns la concluzia ca nu e deloc de dorit.
poezia trasmite si asta este important. in timp ce-am citit am fost foarte interesat de cum se manifesta... daca persista iti urez sa-ti fie bine. nu prea am \"inghitit\" sfarsitul... e o explicatie care nu-si are locul, cred eu, dar nu trebuie sa ma bagi in seama... important este ca mi-a placut
drag
Costin

Mda, o lirică feminină care nu mai este obligatoriu senzualizată (cum m-au obișnuit majoritatea autorilor de sex feminin, sexualizată), mai degraba alienata, care-și poartă alienarea („o memorie cauciucată”) ca pe o marca identitară „pe linoleumul verde crud / al acestui spital din care se revarsă întunericul scrâșnind a neputință”.
Toxicul face parte din proprietățile propriei noastre psihologii, „soarele se rostogolește peste mine / ca un imens cerc Oranj împins în joacă de un copil uriaș /m-am intoxicat cu lumină și fluturi”, halucinantă și, totuși, cuminte alteritate.
Finalul, deși pare discontinuu, eu l-am simțit ca previzibil, face cât toate secundele care mi-au fost luate de lectura întregului text. Plusez pe el cu o steluță.

Costin, chiar nu e de dorit să te intoxici cu fluturi, nici cu lumină, nici cu aripi, nori sau curcubeie...:) mulțumesc!

Bazil, îți mulțumesc mult. ai pus degetul pe rană și punctul pe i...de aceea e la personale:)

hai sa ne gandim si la fluturii aceia.
zborul lor e sublim, filfiit de aripi ai fluturilor albi si negri, undeva printr-o mansarda.. amestecul lor dau gri.

ioana, tine bine de fluturii acestia albi si negri, ei te ajuta sa vezi fluturi colorati..

Linea, cu drag

Dana, mă tot gîndesc la acei fluturi, la cea mansardă, la toate culorile care s-au tranformat într-o noapte adâncă și violetă...

mulțumesc!