inimă...

inima-ceas/ inima-ochi din care scoti apa cu ciuturile. frumos.
mcm

Inima int-adevar arde cand iubesti desi continua sa bata ca un ceasornic.Reusita imaginea cu ciuturile, celelalte pentru mine sunt putin incifrate.

Cu prietenie,
Victor

Carmen, bine-ai venit!...frumusetea are *capatul* mereu in inimile noastre...
Victor, ma bucura apropierea ta de inima...Si, te rog mult, sa citesti tot...aici am vrut un intreg desprins de lumea cailor de lemn...sunt sigura ca-l vei intelege...
Va multumesc mult!

accesibilitate, pătrundere până în adânc necondiționat. Frumos!
\"setea de tine /cumplită/ îmi tulbură somnul\"(...)\"în ochiul amiezii/ ofrandă /trupul meu\"
iată că și obositorul tic-tac, devine liniște...
Felicitări, pentru poem!
Cu simceritate,
Teodor Dume,

in loc de \"din lumea cailor\" a se citi \"de lumea cailor\"...

este absolut impresionant cum aceleasi cuvinte, citite cu ochi (inimi) diferite capata valente diferite, proiecteaza in noi realitati, deloc mai putin importante si continua alcatuirea intregului...tic-tac, tic-tac inima mea cheama la viata...Multumesc cu bucurie pentru oprirea aici!..

iertare pentru aiureala, scrisesem corect...

hm... sa te referi cumva la calul troian? n-ar fi rau. ^_^

a LEX.

nu stiu cum arata umbra soarelui...dar, cu putin efort, as putea sa mi-o imaginez pe a ta...ti-ai uitat *lumea* primului sarut? Multumesc de vizita a LEX!