gravitație...

mi se pare absurd ca un text asa de cool sa fie trimis la atelier. oare editorii nu vor s-o lase pe ioana noastra sa zburde pe pagina principala de texte?!

care ar fi motivul pt care aceste text e la atelier???

si daca nu intelegi metefora din final, v-o explic eu: cand ioanei ii este dor de el, genuchii ii sunt tristi ptr ca le lipsesc palmele care ii mangaiau/alintau...
e clar acum?!

foarte amical

genunchi

nu...chiar nu e clar...dar ai dreptate... eu am incercat sa spun multe despre mine prin acest text...

Ioana,
Genunchii tăi tremură, te simți uscată și nimic nu mai are vlagă pentru tine; e un dor care sufocă până la prăbușire, dar care are undeva o tandrețe dulce.. nu știu cât de aproape sunt de adevărul tău, dar genunchii ăia mă supără și pe mine uneori.

Cu stimă,
Laura

e tare frumos (chiar daca doare rau) dorul tau...genunchii mei nu tremura, nu ma simt uscata si fara vlaga atunci cand mi-e dor...dimpotriva...inima mi se \"umple\" de el dar, nu stiu de ce, genunchii mei sunt tristi...

Ioana,
ce cauta acest text la asa-numitul atelier!?... nu-mi dau sema. de multe, in ultima perioada, nu-mi mai dau seama... e si asta o politichie vesela. dar nu asta conteaza. e bine ca lumea citeste... si, mai ales,... VEDE! un text simplu, curat, omogen, cu mesaj si libertate de miscare si reflectie.

cu prietenie,

acest text la *asa-numitul atelier* poate mă caută pe *mine*!...