Mioriță laie, laie bucălaie,
E făcută azi de oaie.
Și cu porcul e la fel,
Bine e doar de cățel.
Mârâie și lingușește,
Legea azi îl ocrotește.
Mai ceva decât pe om,
Ne întoarcem iar la
Este nevoie de vers,
Este nevoie de simțire.
Un singur Univers,
Și-o singură trăire.
Cunoaștere prin carte!
Prin singurul cuvânt,
Puțini,însă au parte,
În rest vom fi mormânt.
Copiliță când eram,
Valea întreagă colindam.
Priveam zarea în depărtare,
Firul ierbii,când răsare.
Era verde și frumos,
Cerul albastru ,luminos.
Dar acum,valea-i uscată,
Nu mai e ca altă
Cine știe ce este iubirea?
Nimenea vreodată,
N-o sa-mi de-a răspuns.
Atâtea vorbe dulci s-au spus,
Numai de iubire,
Dar,niciodată de ajuns.
Ce înseamnă iubire.
Iubirea e un semn ce-l
O lume străină,
Flămândă și rea,
La suflet haină
Trăim azi în ea.
Unde-i plăcerea,
Zilei ce-o trăiești?
Mai multă durere
Azi întâlnești.
Unde-i dreptatea ,
La care am sperat?
Avem
Ne-am săturat de vorbărie goală,
Pălăvrăgind, să ne aflăm în treabă.
Nimic nu se înfăptuie concret,
Rămân doar vorbe spuse în deșert.
Hrăniți cu vorbe și minciuni,
Sperând în Domnul și-n
De unde am venit,
Unde ne vom duce?
Răspuns n-am găsit
În vremuri de răscruce.
Din ce-am știut,
Ce ne-a fost dat.
În ce-am crezut,
Ne-a fost luat.
Iisus n-ar fi fost curat,
N-ar fi fost
Am crezut în Tine,
Voi crede mereu.
Te am doar pe Tine,
Bunul Dumnezeu.
Grija să o porți
Pruncilor născuți,
Credință să împarți
Celor cunoscuți,
Și străini de sunt,
Fă-i Tu frați de
Cum porumbelul nu e cioară,
Nici cioara nu e porumbel.
Cum porcul nu e căprioară,
Nici lupul nu-i cățel.
Așa și omul rău din fire,
Oricât ai vrea să crezi,
El nu va avea lecuire,
Oricât
Unii oameni, doar visează.
Alții sunt prea rătăciți.
Mintea nu le este trează,
Dar, prea mulți sunt oropsiți.
Asta e durerea!
Și este păcat.
Lipsește simțirea,
Cine-i vinovat?
Omul mândru,
Geană pe geană n-am pus,
Am suferit,am strigat și am plâns.
Pentru tine mamă.
Astăzi mulți nu mai au teamă.
De nimic sfânt, de Dumnezeu,
Fiecare trăiește în crezul său.
Al nebuniei, al
Te scriu mulți,
Și foarte culți.
Unii te scriu din visare,
Alții c-ar avea chemare.
Scriu si eu, de atâta vreme.
Și m-aș teme,nu m-aș teme!
Că nu știu a scrie versuri,
Ce scriu eu, e pe
Un câine nu trădează iubirea de om ,
Doar dacă acesta este turbat.
Aceasta de învățare să luăm ,
Când om de om s-a înstrăinat .
Și câinele ,de e câine, tot e mai bun ,
Decât un om care urăște
Se așterne înserarea,
Se lasă o noapte rece.
Se așterne uitarea,
Timpul se cerne,trece.
În pâcla nopții reci,
O liniște adâncă.
Rămâne peste veci,
O lespede de stanca.
Și soarele
N-am avut păpuși și jocuri,
Cât am fost copil.
Am colindat însă locuri,
Chiar din luna lui april.
Lunca verde,cea din vale,
Plină de brânduși.
Toate ierburile sale,
Doar ele mi-au fost
Actual îi nenea Nae,
Nu-i nici negru, nici bălaie,
E un gri de șobolan,
Cu miros doar de golan.
Lumea e smintită rău!
Fără niciun Dumnezeu.
Aleargă doar disperată,
E și groasă e și
Pentru o palmă de pământ,
S-au comis atâtea crime.
Pentru o viață și-un mormânt,
S-a trăit în astă lume.
Pentru vorbe fără rost,
Fără nicio însemnătate,
S-a trăit atât de prost,
Și cu multă
Se stinge iubirea,
Se stinge amorul,
Rămâne visarea,
Și singur dorul.
Cui pasă de mine?
De sufletul meu?
Tu ții doar la tine,
Ce Dumnezeu?
Ai tu în suflet,
Și care minte?
Eu nu mai
Singur cu tine,
Singur cu sufletul tău,
Singur pe lume,
Singur cu Dumnezeu.
Îți pui întrebarea
Cu ce ai greșit?
Cauți alinarea
De unde-ai venit?
Singur pe lume
Astăzi tu ești
În lumea
Revarsă-ți iubirea,
Adu-mi alinarea,
Întoarceți privirea,
Alungă întristarea!
Spune-mi șoptit,
Că m-ai iubit,
Că ai greșit,
Și m-ai mințit.
Cu lacrimi amare,
Căzănd la
Ochii mei, ochii tăi, privim același cer, același pământ,
Dar, din păcate, nu toți îl vedem la fel.
Și cerul și pământul, fiecare îl vede cum vrea el.
Sau cum, mai crede din leagăn, până la
Cum poți din iubire, să nu mai iubești?
Cum poți din iubire ca să urăști?
A fost o poftă, plăcere și atât.
A fost o toană, nimic mai mult.
Iubirea e rară și veșnică moare,
Iubirea e în suflet,
II