ioana ilie

Singur cu tine, Singur cu sufletul tău, Singur pe lume, Singur cu Dumnezeu. Îți pui întrebarea Cu ce ai greșit? Cauți alinarea De unde-ai venit? Singur pe lume Astăzi tu ești În lumea

Fără suflet, omul nu este decât materie,ca atâtea altele în lumea aceasta bogată în imagini și fantezii.E prima și ultima suflare,care vine din adâncuri. Ioana ilie

Dragostea nu minte O clipă de rătăcire, O clipă de fericire, Și spui că-i dragoste, Iubirea rar se naște. Dragostea nu minte Dragostea se simte, Iubirea-i cea care durează, Cu inima în

Poetul A fi poet nu se compara cu nimic, Ești, sau nu ești, Ești dat de Dumnezeu, Sau dacă vrei poți să devii, Dar să nu spui nimic, Din tot ce ai scris, Poetul este conștiința unui

Timpul Ce este timpul? Ce este soarta? Ce este viața? Ce este moartea? Mai este timp? Mai este vreme? Să ne iubim! Pământul geme! De-atâta ură, De-atâta ceartă, Răul ne fură, Ce

Lumina Pătrundă lumina în bezna nopții, Cu raza cea caldă îmblânzească sorții, Cei aprigi și răi ce ne-au cuprins, Dictați de unii chiar dinadins. Ce au știință să scormonească, Să țeasă

Opriți destramarea ! Priviți schimbarea, Nimic din cea fost Azi nu-i cu rost. Vara nu-i vară, Pe timp de iarnă, Aproape-i toamnă. Toate-s schimbate, Și prea alterate. Omul,nu-i om. Nici

S-a deschis punga la gură; S-a dat drumu’ la cultură S-a deschis punga la gură, S-a dat drumu’ la cultură! Pân’acum ținută-n umbră, Viața a fost foarte sumbră, Să vedem ce-o fi de

Plină-i lumea de nebuni, Orice secol i-a avut. Dar acest mileniu trei, Parcă toate le-a întrecut. Nu-i permis în modernism, Cu atâta învățătură, Să trăiești în vedetism, Zicând că posezi

Voi ce-ați trecut în neființă, Și ați păstrat bună credință Și celui rău nu v-ați lăsat, Poate chiar voi mi-ați dat. Aceasta forță de am scris, Căci mult prea mult a plâns Sufletul vostru de

Din iubire răsare soarele, Din minciună se întunecă norii. Din dragoste se naște dragoste. Din ură se naște ură. Și de la capăt, tot o minciună. Aceasta e răul, aceasta e vina, De la

Tot așa de la început, Să trăim de-a valma am vrut. Se poate,dar nu se vrea. Bat-o vina puterea! O doresc astăzi prea mulți, Socotindu-se prea culți. Ignorând gloata cea mare, Fără nicio

Puțini sunt cei ce moartea își presimt, Așa și Păunescu, poetul, mult iubit, A presimțit plecarea, din astă lume rea, Ce o simțea ca o povară, pe umeri îi stătea. Cu ultima dorință,

Să-mi cumperi sufletul cu bani? Nu poți tu, de ai vrea. Eu îmi ascult doar cugetul, Crezând simțirea mea. Atâta,doar mai mi-a rămas! Din câtă suferință, O lume rea,ce mult am tras ! Și câta

O, ce crudă soartă! Nu suntem așa de proști, Precum ni se pare, Mai degrabă suntem lași, Și ne dăm cam mare. Și nici hoți n-am fi cu toții, Dar prea multă răutate. Nici săraci mai mult ca

-Ce-a fost tactu’ măi Ioane? -Activist pe la Raioane. -Ce-i acela activist? -Ca un fel de FSN-ist. -Și tu ce-ai ajuns acum? -Mare mahăr, îs pe drum, Mă grăbesc și nu am stare, Plec mâine peste

Mă îndeamnă unii să citesc Mai multe cărți, să mă inspir. Rămân uimită, îi privesc, La glorii nu aspir! Repetate inspirații, Din sumarul unor cărți, Unele, chiar aberații Și azi, aceleași

Ce timpuri, ce mai vreme! Nimeni, pe nimeni nu ascultă, Și mai puțin azi se cuvântă, În rest doar urlete maimuțărești, Pe adevăratul om mai rar găsești. Ce timpuri, ce mai vreme! Să tot ai

Altă lume, alți artiști Mare-i ignoranța, Mare e prostia, Te apucă groaza, Unde ești tu Amza? Ne hlizim pe cinste, Cu artiști, artiste, Unde ești tu Toma? Te apucă coma. Altă lume, alți

Săgetător tu ritm, De viață tumultoasă, Săgetător tu ritm, De viață afectuasă, Săgetătoare minte, Ce cauți cu ardoare, Aducerile aminte, Atât de arzătoare! Oprește-ți gândul rău, Ce vine

Ce timpuri, ce mai vreme! Nimeni, pe nimeni nu ascultă, Și mai puțin azi se cuvântă, În rest doar urlete maimuțărești, Pe adevăratul om mai rar găsești. Ce timpuri, ce mai vreme! Să tot

Comunismul,epoca atât de lăudată,atât de apreciată o vreme,ca apoi denigrată,nu a fost răul cel mai mare.Omul poartă vina fiecărei orânduiri pe care o crează,ca fiind cea mai favorabilă,dar

Bogată sunt cu sufletul, Căci am simțit cât am trăit, Acesta mi-e avutul, Din el am dăruit. Dar n-are preț, n-are valoare, De vrei să-l dăruiești, El este numai spre vânzare, Azi suflet rar

Ce mai e adevărat? Ce e alb și ce e negru? Ce e strâmb și ce e drept? Ce mai este azi integru? Ce mai este înțelept? Ce mai este nou sub soare? Ce mai e adevărat? Mai există