Poezie
Poezie
poezie
1 min lectură·
Mediu
Te scriu mulți,
Și foarte culți.
Unii te scriu din visare,
Alții c-ar avea chemare.
Scriu si eu, de atâta vreme.
Și m-aș teme,nu m-aș teme!
Că nu știu a scrie versuri,
Ce scriu eu, e pe înțelesuri.
Și pe limba celui drept ,
Și pe aceluia nedrept .
Dar,degeaba scriu eu cartea,
Dacă nu am dat și partea.
Astăzi la început de drum,
Unde, cum, să dau și cum?
Să aștept cumva să mor?
Poate așa s-o face dor.
De mustrarea mea în versuri,
Ce le-am scris cu înțelesuri.
Căci mustrarea e iubire,
Lauda e doar mândrie.
Și aceasta ne omoară,
Mândria, pe om doboară .
Asta a întrecut măsura!
Umple marea picătura.
Se revarsă peste noi,
Doamne, Doamne suntem răi .
001.323
0