Doar anii au rămas,
Să nu poți cumpăra,
Și tot de ani,
A nu-ți păsa.
Alergi întruna,
Ești prea grăbit,
Viața-i doar una,
Om rătăcit.
Gândește cu mintea!
Cu spirit și suflet,
Astâmpără-ți
Săgetător tu ritm,
De viață tumultoasă,
Săgetător tu ritm,
De viață afectuasă,
Săgetătoare minte,
Ce cauți cu ardoare,
Aducerile aminte,
Atât de arzătoare!
Oprește-ți gândul rău,
Ce vine
Plouă afară,
Plouă mereu,
Privește ploaia,
Sufletul meu!
Cu picătura,
Udă pământul,
Așa frântura,
Umple mormântul.
Mormantul rece
A celor mulți,
Așa se trece,
Cu pași mărunți.
Și câte
Cum poți fi fericit lângă cel ce suferă?
Cum poți mânca lângă cel lihnit de foame?
Cum poti purta haine scumpe,
Lângă cel îmbrăcat în zdrențe?
Cum poți sta nepăsător spunând că ești om?
Om
Din iubire răsare soarele,
Din minciună se întunecă norii.
Din dragoste se naște dragoste.
Din ură se naște ură.
Și de la capăt, tot o minciună.
Aceasta e răul, aceasta e vina,
De la
Apă, foc, cer și pământ,
Viață, moarte, câte sunt
În Univers, în ceru\'-nchis,
Doar Domnul le-a descris!
În cartea sfântă ce-a lăsat,
Cu jurământ, să nu fii luat
Nici un cuvânt și nici să
Nu mai văd,
Uitându-mă
După adevăr,
Nu mai aud,
Auzind atâta
Minciună.
Gust amărăciunea
Să-mi aduc
Aminte
Cum răsunau
Vorbele?
Da!
Dreptate și adevăr!
Care dreptate,
Care
Þi-e frică?
Știu, și te înțeleg,
Dar de ce minți?
Și nu spui adevărul?
Și de-ai mințit,
Capul cin\'ți-l taie?
De-ai recunoaște tu odat\'!
Că ai mințit.
Nu vrei să recunoști,
Dar e
Oprește-te o clipă
Privește-te atent!
Gândul îți țipă
Ești în prezent!
Nu întoarce capul
Fii mai atent!
Nu mergi cu valul
Nu fi absent.
De ești fericit,
Tu să zâmbești,
Dacă ești
Opriți destrămarea!
Priviți schimbarea,
Nimic din ce a fost
Azi nu-i cu rost.
Vara nu-i vară,
Azi nu-i primăvară,
Pe timp de iarnă,
Aproape-i toamnă.
Toate-s schimbate
Și prea
Voi ce-ați trecut în neființă,
Și ați păstrat bună credință
Și celui rău nu v-ați lăsat,
Poate chiar voi mi-ați dat.
Aceasta forță de am scris,
Căci mult prea mult a plâns
Sufletul vostru de
Și de-ar fi fost
El însurat
Ca orice om,
De-ar fi lăsat
Urmaș de-al său,
Cine în măsură este,
Să spună cum a fost?
Nimeni, căci n-o să știm,
Și nu vom ști,
De vom minți
Și adevăr
Să învăț să mint, să învăț să fur,
Să învăț ca un birjar să înjur,
Ce trebuie să fac de acum,
Să pot păși pe acest drum?
Plin de spini si mărăcini,
Peste tot haite de câini,
Căci n-am știut
Puțină mângâiere
De mă va crede cineva,
De îmi va da dreptate,
Nu vreau să știu,
E treaba sa.
De prea mult rău am parte,
De la cei răutăcioși
Ce cată doar pricină,
Cu ce-am greșit eu,
Să fie el acel iubit,
Pe care nu l-am întâlnit?
Să mă iubească cum vreau eu,
Să-mi înțeleagă gândul meu?
Să fie sincer și curat,
Cu sufletul adevărat?
Să-mi înțeleagă starea mea,
Să îmi
Ce mi-aș dori în urma mea?
O altă lume, mai bună, mai dreaptă,
O altă lume mai înțeleaptă, mai curată,
Să dispară minciuna, să-și piardă urma.
Să nu cunoască răul, să nu știe teama,
Căci multă
Dragostea nu minte
O clipă de rătăcire,
O clipă de fericire,
Și spui că-i dragoste,
Iubirea rar se naște.
Dragostea nu minte
Dragostea se simte,
Iubirea-i cea care durează,
Cu inima în
Nu vreau de mine nimeni să se atingă,
De nicio fibră a sufletului meu,
Când moartea va dori ca să mă stingă,
Vreau să rămân ce-am fost! Adică eu.
Nu-mi despicați firava mea făptură,
Nu-mi
Rămâi vițel la poarta nouă,
Privind uimit gardul măreț.
Dulăul ce te rupe-n două,
De nu vei fi simplu drumeț.
Și încerci a cere cumva milă,
De după gardul cel măreț,
Vei fi privit numai în
Poezia modernistă,
Găoace postdecembristă,
Goală azi de conținut,
Mândră însă pe întrecut,
Teme din Dante preluate,
Și din alții câte toate,
Despicate firu-n patru,
Însăilate azi cu
Bogată sunt cu sufletul,
Căci am simțit cât am trăit,
Acesta mi-e avutul,
Din el am dăruit.
Dar n-are preț, n-are valoare,
De vrei să-l dăruiești,
El este numai spre vânzare,
Azi suflet rar
Să învățăm să trăim,
Să învățăm să iubim,
Să privim spre viitor,
Să nu ignorăm prezentul,
Să prețuim viața,
Căci nu vom ști,
Ce ne așteaptă,
Și care soartă
Ne va fi dată,
Să nu mințim,
Să
Mi-e dor de liniște și pace,
Mi-e dor de ascultare,
Mi-e dor și mult mi-ar place,
Să cad azi în visare.
Un vis real, nu închipuit,
Căci multe sunt fantasme,
Iubit să însemne chiar iubit,
Nu-l
După mama mamei sunt ardeleancă,
După tatăl mamei sunt olteancă,
Iar după mama tatei sunt munteancă,
Și din adâncuri sunt româncă.
Și asta vreau să fiu!
Până ce mor, nu mă dezmint!
Din ce-am
II