Ioana Geier

într-o rochie largă ascundeam urechi adormite hai, nu fii tristă! ai 14 azi! am pus la masă un tort! existențele noastre s-au amestecat... octombrește pe intervale

ochi plini de nisipuri se deschid de aroma apei scoase dintre crocodili Samson e acolo acceptă crucificarea pe crocodilul coclit cât mâinile de abanos îndeasă viață în amfore femei atât de

în adîncul oceanului șerpii dansau în mâini negre cu interior galben Samson știa să asculte pulsul șerpilor îi strângea din ape pe pluta lui cioplită strâmb păstra pe cei sfârșiți pentru

sfârcurile ei lipicioase intră în cerebel femeia întinde pe bambus copii negri da negri le toacă un șarpe la masa de prânz cu săgeata-și va apăra gândul de aer eu pe burta de crap sui

Tu sticlești pe șarpele mistic și-mi retez uliul din vârf sa pun epiderma care să stea pe mine mult mai dreaptă poate albastrul la care ne raportăm este fruct sferic vrem să

crocodilii africani sunt prea lungi- poate nu tocmai cu picioare distanțate se începe un poem post-modernist dar vreau să ies la vedere din inel șarpele meu cireșe-negre-somnul-Nilului bărba

când vipera va sta la călcâiele altor lucruri voi vorbi despre un cufăr cu miros de Nil și negru-neauzit cum pe ele mi-am aruncat să se albească somnul și creșterile pâinea

Nilul va sta adunat pe-un curcubeu cu neuroni posesivi ești cu mult mai alb decât mine sub epiderma de sus dar n-am băut ape potrivite să deschid laptele nisipurilor la ce lumină să

pielea mea n-a știut să fie decât una de iarbă tu duci atât de senin furtuna turcoaz prin muget de cămile iar carul tău cel mare e mult mai mare șterge-mă de augsburg și pe cruce iar

Crâng verde-n vale- Mama văruie casa Ascultând cucul

te va chema tatăl cu degete noduroase cândva, Ari, și-ți va arăta din nou cum se rupe fărâma de pâine ca să rămână în familie adevărata liniște orientală dar poate că el nu va ști

Îmi las icoana să descrească și intru în biografia cobrelor. Că mă iubești o simt și caii mocca întinzându-se pe flori de rapiță să ne viseze.

femeia părăsită slefuiește întotdeauna o lacrimă pentru inima altui bărbat e primăvară bujorii sar în floare de ce mi-ar fi oare teamă să plâng

Plănuisem să cumpăr o cuvertură portocalie pentru patul dublu din dormitorul de la parter. Voiam să plec lăsând curat și frumos împodabit, în urmă. Eu am găsit cuverturi roase și pline de păr, pentru