Macel de dinozauri (9)

Plănuisem să cumpăr o cuvertură portocalie pentru patul dublu din dormitorul de la parter. Voiam să plec lăsând curat și frumos împodabit, în urmă. Eu am găsit cuverturi roase și pline de păr, pentru că bărbatul meu trăise lângă o femeie cu zece pisici. Am intrat în viața unui bărbat sătul de miorlăit de mâțe. Punând un strat de vopsea proaspătă la pervaze, peste dâre lăsate de gheare foarte ascuțite... Ah, stropitorile mă trag în pământ! Simt că am o călcătură ciudată...Nu,nu se pot sparge picioarele foițe, ca niște cepe de apă! Până la gladiole mai sunt doar câțiva pași. Poate chiar mâine n-am să mai fiu în curtea aceasta. Numărând bătăile de gong din turnul bisericii vecine...Oh! Și melcii suind pe zidul roșu, pe frunzele de agriș! Și păsările! Păsările negre cu romburi albe pe piept și aripi!...Cele multicolore!...Apoi, veverițele prinzându-si cozile pe ramuri de nuc! Avioanele spre Franța, spre alte orizonturi!... Slobo! Nu, tu, nu! Tu nu vei ști nimic! Soarele a intrat jumătate în frunze, jumătate se crapă pe țepii de brad! Voi urca treptele albe cu brațele pline de sacoșe de rafie, să-mi pregătesc bagajul pentru adăpost. Sunt atât de confuză, sprijinită doar pe propria umbră! Slobo! Nu, tu, nu! De ce nu mor?! Așa, simplu, sorbind H2O. Iar ei să-și ducă existența fără a mai depinde de mine...Cât de greu, dar cât de diferit mă pot împărți celor trei! Fiica, ea are zone intangibile! Dincolo de ea, există un ceva, mereu tranzitoriu. În jocul universal, intrușii acum sunteți voi, doi bărbați ai neroziei mele... Sâsâita de la VIA cu ochi de strigoaică mi-a promis prea multe, dar baronul de Coroianu e sceptic. Nu, nu e korekt să-i pun bărbatului meu în cârcă o așa tentativă!...Complice, eu?! Nu! Undeva se forțează lucrurile, o simt! Nu! Nimeni nu va avea deplin control asupra mea! Niciodată! Pentru că sunt o vietate puternică, întrupată într-o minusculă făptură... Chiar foarte, foarte puternică! Oh, Slobo, bluza asta din mătase era pentru prima noastră întâlnire! E început de octombrie, dar e un timp așa de frumos! Poate odată cu ninsoarea sau mai devreme, voi intra în noua mea casă...Poate vom face sărbătorile împreună... Ah, ciudată planetă! Interesul meu e nu de a fi respectată, ci de a nu-mi face dușmani, pe tine. Sunt flexibilă și tolerantă, pentru că nimeni, nici chiar Gott, nu cunoaște adevărata valoare a sinelui celuilalt. Ce dimensiune am eu, încărcată de iubirea tăinuită pentru Slobo?! Cât m-a redus această căsnicie planificată de rațiune?!... -va urma-