Macel de dinozauri (8)

Gift, ești primul bărbat care m-a trimis să-mi cumpăr un castravete. Imaginează-ți că în Augsburg există doar curbiformi, la o jumătate de metru. În plus, Frivola este carnivoră. Morala te-a clasificat din prima drept ateu. Împreună trebuie să pună planuri diabolice în funcțiune, să-și ia revanșa. Ai știut că-mi place să fac FKK? Din 500 de bărbați, dacă dai peste unul cioplit ca lumea, în zona de risc. Întrebarea mea este: de ce-mi propui substituirea Schwanz-ului cu un castravete? Mi-ai tâmpit neuronii-dinozauri. Nu pot găsi o logică. Nu-ți este klar? Frivola vrea să vadă în palma ei un Schwanz de evreu. Genau, de doctor evreu, pe somnul curmalilor. Stooop!-ar zice Slobo. Dar nu va ști. Cu halatul tău semi-descheiat și web a mea mioapă, prind doar gust de călcat rufe. N-am treabă cu moștenirile, deci pot vorbi frei. Spune-mi, Gift, de unde începi o femeie scăpată în propria ei capcană? Cam în faza asta sunt eu acum. Detalii nu-ți dau, ca să-ți lucreze mintea. Mă și văd pe masa ta, dansând. Dar tare mi-ar place să-ți pui esentialul, genau pe mijloc. Cred că de la revoluția franceză n-am mai suit cu frunze de palmier în față, pe cuie. Viața mea anterioară spielt keine Rolle. Sunt vietate modernă, bifurcată pe doi doctori de unuoptzeci și-aștept să-mi cadă soarele-n cap. Începutul l-ai făcut tu, cu un calendar Pirelli, de onomastica mea. Bine, tu încă n-ai știut că eu sunt complet femeie! Îți arătasem BH-ul într-o dimineață. Nu era murdar, era bej. La 4 mii kilometri, se pot face confuzii. În fine, sărim și ajungem la stimulare. De ce îmi alunecă spre tine castelul, cu ușa larg deschisă, cu tot? Allah! Allah! Dă un sprint fiului tău Gift, să mă frâneze! Gift, e primăvară iar din pereții mei nu răsar ghiocei. Am o zi smiorcănită de-mi vine să mă lipsesc de ea. Mi-ar fi plăcut să-mi treacă ecuatorul peste rinichi, nu paralela asta. În deșertul Africii! Da, în deșertul Africii, cu tine! Cu câteva cămile, un cort din piei și rogojina pe care să ne ghemotocim după un petic de umbră. Să am pielea mai întunecată decât argila, cozi negre groase și cămașă turcoaz, ca-n Terra Nova. Unsoare pentru buze într-o raniță dungată, plosca din piele pentru apa și-atât. Să avem pricepere de-a ne așeza pe nisipul fierbinte ca pe ceva foarte confortabil. Să privim cerul de parc-am găsi însemne pe el, rostind puține cuvinte... Oh! Tufele de lângă zidul bisericii din sat erau pline de flori minuscule roz, iar hortensia-și întindea primele frunze! Pe baltă, printre firele de stuf de la marginea pădurii Welden, pot umbla cormoranii. Acolo am văzut pentru prima dată, cormoranii. Dar cerul cristalin, petrecut peste chenarele ticsite cu flori plăpânde și galbene de rapiță, amețind din loc în loc berze singuratice, primăvara, mă fascinează cel mai mult... -va urma-