Rochie de boz

un poem proaspat... care vine din profunzimi trecute dar mereu si mereu traitoare:

\"și toate femeile din sat
scârțâind roțile fântânilor
mă-ndemnau să țopăi paparuda
udându-mă\"

Fain... un gand marinimos de pe Dublin!

Mersi mult,DDD.
Imi este dor de copilarie; de mama mea care a fost o femeie foarte frumoasa, dar eu nu ii seman.
Jo de Augsburg

tehnic: fara mai. pe idee... nu am de zis nimic. eventual... ca-i fragila... La prima adiere de vant se imprastie. De cele mai multe ori nu-i suficienta intensitatea trairilor noastre - pentru a valsa gratios poezia.

ioana, poate că-i semeni în alte privințe, eventual mai importante.

din poem, versul cu \"femeile din sat\" mi se pare prea explicit. se înțelege destul de clar din context că erai într-un sat.

altfel, e o notație senină & delicată de jurnal a unor lucruri mici și frumoase de oameni mici și frumoși, pe care le investim cu semnificații de-abia când creștem oameni mari (și urâți, cum spui tu) și facem lucuri mari (și urâte, cum spun eu).

:)

Multumesc, Mihai. Am \"operat\" deja pe text.
Jo

ioana,tu ai citit \"celebratio\" deci stii cât de mult ador aceste flash-uri într-un eden pierdut al tineretii,un fel de întoarcere spre linistea care am cunoscut-o în matricea satului ori \"cetatii\"... si la sânul matern
un filon sfânt,desi eu sunt atee
dar fiecare poet creeaza propria sa philosophie de vie,poezia devenind altar intim,divin,purificator

Un poem delicat , fin, versuri ce purifica copilaria fiecaruia dintre noi. atinge prin mesaj; gandurile, dorurile, amintirile, jocurile de alta data.


\'\'aici mă așteaptă copilul cu ochii uscați
găsesc fântâna din care altădată
izvorau visele și cântecele de joacă
în adâncimea ei mă strig pe nume
și ecoul îmi răspunde a pustiu
cât de mult căutam drumul spre casă
fără să știu\'\'.
R.G.

Cu multa stima,
Radun.

Multumesc, Radun. Mi-a facut placere sa ascult vocea copilui \"cu ochi uscati\", purtata-ntr-un suflet generos, prin timp.
Sa auzim de bine!
Jo

ioana,
multă profunzime în cuvântul tău
chiar dacă lucrurile acestea par simple, numai că sinceritatea din cuvânt, sensibilitatea redării acestor stări întăresc regula și-i adăugă valoare.

ce pot să spun decât

fain!
așa se spune în ardeal

cu preșuire,
teodor dume,

ioana, scuze
pentru tastarea greșită

a se citi

cu prețuire

Multumesc, Teo. Poate ca tocmai mie, \"stangacea\", mi-a fost dat sa scriu despre astfel de lucruri, despre multe altele, traite...
Sa auzim de bine!
Jo

Ioana, poemul tău mi-a adus în memorie orele petrecute alături de \"al meu\" (tata), când mergeam cu căruța să luăm lut pentru trebuințele casei din Muche - așa-i zicea dealului de unde tot satul se aproviziona cu pământ galben de calitate foarte bună - Îmi plăcea, în timp ce tatăl meu arunca cu lopata lutul reavăn în căruță, să mă întind pe patul de lut și să mă las pătruns de răcoare. E simptomatic faptul că, oricine începe o discuție despre lut, gândul ne duce la răcoare, la liniște și la cine mai știe ce...
Cu stimă
PP

Ioana,
cu bozul tău mi-ai adus aminte de copilărie, când din fructele lui făceam cerneală, pentru scris.
Dar tu ai făcut din el o poezie frumoasă. :)

PP si Mihai,
Ma bucur sa aflu ca am rascolit in voi amintiri...
Dar, daca n-aveati loc de rochia mea de boz, imi chemam urgent avocatul privat!!!
Sa auzim de bine!
JO