Nomada

poezia exprimă nostalgia dupa anii care nu se mai intorc și dorul de puritatea gândurilor din acele timpuri.Dorinta de simplitate și de libertate a mișcărilor e descoperită citind vers cu vers.

imi place imagine de inceput,palarii agatate de salcii,o armonie ciudata intre uman si vegetal care imi straneste intotdeuna un sentiment deosebit
Poezia mi se pare de fapt un ritual-de maturizare,de aflare,de indepartare-in orice caz un ritual,sustinut de imaginile ,,inflorate\'\' (nu inteleg legatura,dar imi place ideea)

sincer,
Diana Tugui

prezenta si in textul meu ma face sa zambesc cu subintelesuri, JO.
hai sa vad
aceasta dorinta de libertate verde verde, ne face sa visam la fuste lungi inflorate, la crengi trosnind in paduri si la o liniste care e posibila doar in natura.
mi-ar place si mie sa fiu o nomada. de fapt sunt. si tu esti.

cu drag
Angela

Ioana, nostalgia după nomadismul copilăriei accentuată de întâlnirea cu o reprezentantă a nomadismului autentic, o scenă din amintirea ta sau poate mai recentă, mă duce cu gândul la viața liberă, fermecătoare prin simplitate unde ritualul petrecerii era un fapt trăit, simțit, departe de mecanismele constrângătoare ale societății sedentare, instituționalizate. Poate de aici revolta dată de dorința de libertate din:\"în ziua aceea am iubit-o mai puțin pe mama
pentru că nu avea fustă lungă înflorată
căruță cu coviltir
și nu făcea cărămidă roșie

dar mai ales pentru că m-a alungat
din mine însămi.\" Repet aceste versuri grăitoare\"dar mai ales pentru că m-a alungat
din mine însămi.\"

fin si subtil,un adevarat cutremur melancolic,la socul între vârstele existentei,o anumita filozofie,un bilant de îndragostita de lume(cea visata de poet...)

ioana,
remarc împlinirea mesajului (și a întregului)în acest final superb.

\"în ziua aceea am iubit-o mai puțin pe mama
pentru că nu avea fustă lungă înflorată
căruță cu coviltir
și nu făcea cărămidă roșie

dar mai ales pentru că m-a alungat
din mine însămi.\"

sunt versuri de memorat
care ne aduc aminte de fuga din noi ceea ce ar însemna, fuga din copilărie...

felicitări!
cu sinceritate,
teodor dume,

Va multumesc tuturor pentru citire si semnele lasate.
Este una dintre secventele copilariei descrise aici, \"calatoriile\" mele de atunci insemnand lunca de pe malul raului din apropiere. Asa am cunoscut-o pe Serina, mica tigancusa ce m-a atras in magia jocurilor ei si careia i-am daruit iisoara la care bunica trudise o iarna intreaga. Eh, dar asta n-am avut curajul sa marturisesc niciodata in familie.
Da, nu stiu daca imi trebuie mai mult decat o palma de pamant de care sa-mi tin talpile in viata...dar sa raman cel putin la fel de tanara precum ma simt inlauntrul meu la cei 51 ani pe care ii voi implini curand...
Of, Angela, nu ti-am, \"sterpelit! libelula din poeme! Si eu o vedeam tot verde-verde...

Cu simpatie,
JO

cu pași plăpânzi de fetiță rătăcitoare ne apropii de universul nomazilor: oameni ce trăiesc de veacuri în căruțe cu coviltir, fete cu cohi asemenea libelulelor verzi, ce poartă arginți în păr și rochii înflorate, dansul străvechi...toate rădăcinile acestea indice constituie încă mistere nedeslușite.

citit, plăcut :)

cu prietenie, Narcis

Frumoase randuri ai lasat pe pagina mea, draga Narcis! Te detasezi net, prin trairi, de tineri apartinand generatiei tale. Ori tocmai structura asta interioara a ta,iti va fi punct de rezistenta ,in fata vietii.
Iti multumesc si astept sa ne mai vedem.
Cu simpatie,
Jo