Ioana Geacăr
Verificat@ioana-geacar
„"Barbarii au învins" (Michel Onfray)”
Absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București(2001) Prof. de scriere literară Târgoviște. Cărți publicate: « Scrisoare pentru cei dragi », 1988(poezii pentru copii) Editura Ion Creangă , Bucuresti « Lumină de sare »,(versuri)1997, Ed Macarie, Târgoviște « Contre-jour », 2000,(versuri, Editura « Bibliotheca» « Povești cu vrăbii și Zgriburici »(proză…
Colecțiile lui Ioana Geacăr
Deosebit, fascinat finalul: \"părul uneia alunecă sărbătorind nerăbdarea cu care scutură capul(imaginea din oglindă și-a întors spatele) \"
Pe textul:
„tete a tete" de Madalina STATE
care sunt puțin mai sensibili, inconstanți
și ezitanți într-o oarecare măsură.\"- drăcuță prezentare interioară a interiorului feminin printr-o prismă religioasă. Poezia asta e un joc subtil, grațios dar și amar, când aproapele devine !\"etichetă\", un element din șir, urât și îndepărtat de sine, când celălalt nu mai suportă întregul!
Cele două versuri finale-memorabile!
\"Bărbatul și femeia, unul cu altul, se mai întâlnesc,
dar dumnezeii lor, între ei, niciodată...\"
Pe textul:
„Poem social" de Marius Marian Șolea
RecomandatAtrage atenția ca lumina unui reflector, scena de teatru e o cameră cu oglinzi pentru multiplicarea unui eu evadat, care se teme de interioritate și-și creează o alta, de data asta fizică. Plăcut mult,
Pe textul:
„sala oglinzilor" de ioana negoescu
cum să avem răbdare să privim un presupus ecou de neunde?\"
Sublimă prezentare a artistului, încrâncenat să redea în cuvinte ceea ce abia a întrezărit, ceea ce inspirația i-a hărăzit pentru o fracțiune de secundă. Apoi munca lui în singurătate de a sculpta în lumină chipul ideilor.
Și e atâta sfințenie în versul următor, o atingere a duhului care-mi amintește de exprimarea delicată a lui Tagore:\"nu cumva privirile noastre aruncă umbre pe fața dumnezeiască?\"
Ultimul vers, ca o rugăciune în stare să spele din nou lumea, preț măcar de o poezie!
Te felicit pentru rigoarea limbajului poetic, pentru că în tihnă chinuită meșterești poeme îngerești!
Pe textul:
„plan teofanic paralel" de Mihai Leoveanu
Pe textul:
„elasferă între tine și Lhasa" de Ela Victoria Luca
RecomandatAm ales vârfuri poetice seducătoare:
\"câteodată șapte zile din șapte fac o sferă indestructibilă\"
\"eu nu mai știu decât să caut suflul din obiecte.\"
\"ormele din care se ridică un abur dens mă înconjoară în somn\"
și finalul, mai ales: \"așa renasc în vertebre secundele\".
Eu am citit textul ca pe o poezie, așa că te rog încadrează-l la poezie.
Pe textul:
„elasferă între tine și Lhasa" de Ela Victoria Luca
RecomandatPe textul:
„m-ai crede dacă ți-aș spune că sunt bine?" de ioana negoescu
RecomandatLimbajul e chinuit rău de tot, scrâșnit. De aici trebuie pornit.
Pe textul:
„Marină" de Daniela Șontică
ăsta e Timpul regăsit! Evocarea ta este impresionistă, aduce în prim plan timpul fiecărui obiect păstrat intact în amintire, aureolat puțin de perspectivă.
Nimic romanțios, patetic în aceste trăiri trecute.
Ai o forță în cuvinte luminoasă, discretă, morală !
E atâta artă în îmbinarea celor două secvențe temporale, prima construită prin simplitatea limbajului, prin autenticitate, a doua e proustiană, poartă amprenta impresionistă, a amintirii.
Îmi aleg partea cea mai profundă, revelarea poeziei micii făpturi, a universului necuvântător:
\"dupa ce ascultam si lanțul câinelui si pisica ce sarea de pe un prun peste pervazele pline cu muscate
mestecind voluptos molii adormite
auzeam cum paianjenul din coltul camerei termina plasa și adoarmea sătul lîngă resturi de țânțari\"
Spaima pluvială mi-a amintit de Bacovia, altă ancoră culturală a liricii tale.
Știu că adâncimea poetică e rodul unei îndelungi suferințe, al unei experiențe acute.
Încă o dată remarc titlul atât de insolit!
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 2" de Anni- Lorei Mainka
dar tocmai încărcătura asta îl face spiralat, te-nvârte în timpul \"de după ceasornicar\". Plăcut mult,
Pe textul:
„Tumbe" de Adela Setti
forma trupului ei, un tremur, o rază\"
Acesta e adâncul clar al acestui text, liric și tulburător!
Atenție la rime!
Pe textul:
„karma nu minte" de Mihai Leoveanu
felicitări, te prinde bine poezia minimalistă. Îmi place amestecul de amărăciune, ironie, veselie reprimată, puțină candoare. Iar subtitlul e deosebit de inspirat. E bun de titlu
pentru un întreg volum. Pupic!
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 1" de Anni- Lorei Mainka
Pe textul:
„Penibil" de Adela Setti
Recomandatai schimbat relieful lunii doar strâmbând câteva cuvinte în direcția pe care ai dorit-o. De câte ori o să mă uit în lună, o să te văd pe tine.
Pe textul:
„femeia neagră din lună" de Dana Banu
ouăle se răcesc în păsări\".
Pe textul:
„..." de Costel Stancu
Eh, da, mulțumesc pentru că simt că textului meu i-a crescut umbră acum prin comentariul tău. Pe curând,
Pe textul:
„Mesaj dintr-o somnoroasă istorie" de Ioana Geacăr
mulțumesc pentru trecere. Fiorul poate fi și rece, contemplația de ceasornicar...
Tamara,
ai un bisturiu critic de invidiat. Mă bucur să te revăd la mine-n pagină.
Pe textul:
„Mesaj dintr-o somnoroasă istorie" de Ioana Geacăr
mulțumesc pentru radiografierea critică a poemului meu, pentru aprecierea înstelată.
Pe textul:
„Mesaj dintr-o somnoroasă istorie" de Ioana Geacăr
salutări de aici de departe de lângă tine. Mulțumesc pentru semnul cameleonic. Verdele e o emblemă arhetipală a vieții, o poezie în sine.
Pe textul:
„Mesaj dintr-o somnoroasă istorie" de Ioana Geacăr
\"plângi în somn cu spinarea curbată de parcă
ai încerca să faci loc cuiva între noi \"
Mai puțin inspirate \"firimituri de viață\", remarcabilă metafizica ultimei strofe!
Pe textul:
„între noi s-a crăpat de ziuă" de florin caragiu
