Tumbe

se intelege ca ai un timp interior in plina combustie, totusi verbiajul metaforizant (balast, cum se zice)de care faci unz in a-l exprima (pe el, timpul interior) se lasa greu digerat.

Aici timpul nu e decât un pre-text, textul e un portret, iar portretul e dinamic. Titlul inițial era o referire la Dali, dar am zis că poate e prea explicit. Cât despre expresie... adevărat că nu-i prea comestibilă, fapt pentru care apreciez efortul tău de a o digera.
Mersi de trecere, te mai aștept :)
Adela

un poem exprimat simplu. parca ar fi un ceas mare prin care tu faci \"tumbe\". prietenesc bia ( poate doar \"fara fosnet\" imi pare o expresie cam moale}

mulțumesc pentru vizită și lectură. Te mai aștept.
Adela

Adela, multidimensional textul acesta al tău dacă e să credem comentariilor, pentru că pentru Amalec \"verbiajul metaforizant (balast, cum se zice)de care faci unz in a-l exprima (pe el, timpul interior) se lasa greu digerat.\", iar pentru Cristina e \"un poem exprimat simplu.\" mda! Eu unul o să zic doar că e un poem din care am desprins, ca îm alte texte de ale tale, preferința pentru talazurile timpului și jocul cu păpușile.

\"Fără foșnet\" e moale îndeajuns încât aliterația \"f\"-ului să redea lipsa foșnetului ca atare.

Cu drag,
Constantin

și eu cred la fel :) și tare mă bucur atunci când lovindu-se de subiectivitatea cititorului, talazurile timpului meu foșnesc plăcut.
Mulțumesc.
Adela

Frumos poem, metaforizat excesiv-vb lui Amalec-
dar tocmai încărcătura asta îl face spiralat, te-nvârte în timpul \"de după ceasornicar\". Plăcut mult,

Am scris și rescris textul acesta. Cred că baiul metaforizării excesive a venit tocmai din încăpățânarea de a reveni asupra expresiei pentru a o simplifica.
Mă bucur că ți-a plăcut totuși, în ciuda ermetismului de care n-a scăpat.
Adela