Ioana Florea

nu pot decat s ao felicit pe medeea. spectacolul sketche a fost unul reusit, cu un scenariu bun... dar si actorii deasemeni. felicitari medeei, si de ce nu, si baietilor care au dat viata unui \"ghiveci cu probleme\".

felicitari si multa dragoste

\"paserei\"- cred ca de fapt e păsării.

in rest o poema vioaie, care imi aminteste incetul cu incetul de villon si regretul pentru zapezile de altadata. dar aici cred ca este vorba despre un regret mascat, si aici ma gandesc la sirul de nasteri in care e infierat omul ca binecuvantare si blestem, osciland intre materie si spirit.
destul de complicat, dar limpede pt inima.

ella

este o peozie extrem de interesanta, nu ii lipseste nimic, ba chiar ii prisoseste.

prima stofa opreste timpul in loc prea mult, te opresti excesiv acestui detaliu al pielei care se cojeste. plus ca este spus prea.. pe fata. poezia este sublim, ea trebuie sa ascundă.

\"miroase a alge descompuse printre scoici distruse sub tălpile nude\" - un vers ff bun, dar continuarea este mai slaba calitativ. este prea banala, imagini uzuale, nimic vechi sub o stralucire noua.

\"o imagine cu tine strigă din mine
o aud în timpane și muțește până să o audă și marea\"- uite inca 2 versuri bune. curat, simpu, din inima, culori vibrand.. asta este ceea ce dorim, nu?

urmeaza o noua strofa... in care te pierzi iar pana la \"pe care o iau acasă într-o cochilie\", pentru ca apoi sa te impiedici de ultimul vers care repeta in van esenta intregii poezii, distrugand farmecul acesteia.

este un act de curaj sa intru la necunoscuti in pagina, pentru ca uneori te deceptioneaza, dar la tine e o stralucire frumoasa. ai putea face ceva mai bun cu poemul asta daca ar avea mai mult mister. esti prea darnica. poetii is egoisti!

cu drag
ella

silviu dachin, daca nu stii ce e acela un haiku, mai bine nu comentezi.

djamal, de mult asteptam un haiku si acum l-am nimerit. frumos mod si subtil de a surprinde fosnetul valurilor si falfaitul aproape imperceptibil al liliecilor, forma porin care natura respira in fata mortii, ca si cum si-ar da ultima suflare, un mister bine inchegat. sublim

ella

ar fi frumaosa poezia si bine ancorata, daca ai fi renuntat la faptul ca: \"vor cică să-mi arate
cât de mult semăn
cu un copil de acum câteva
secole\" e ca o intindere inutila de apa peste o suprafata proaspat arata. ai putea incerca o... reevaluare a poeziei, pentru ca ai idei bune si e ceva ceva acolo...

cu aceeasi prietenie...

ella.

avand in vedere k primul meu comentariu a fost trimis la offtopice din ratiuni lesne de inteles..

o sa ii spus lui ionut ca dansul nu reuseste sa inteleaga pe deplin simntamintele mele poetice, nu reuseste sa inteleaga o poezie\"cuminte\" asa cum ii spune el. bucurestiul e mort intr-o stare de melancolie, sufocat de o caldura aproape nefireasca. este regretul zilelor bune si nu numai atat.

ionut, citeste mai bine poezia, si chiar daca e cuminte... nu tace!

nu am citit nici un comentariu, ca sa nu ma contaminez in parere. gabitza, frumos poem, si ma bucur ca nu te-ai razgandit in a-l posta. frumos si il simti in maduva oaselor.

\"plec la balamuc
nu știu încă dacă în vizită sau să rămân
plec să se minuneze nebunii de piciorul meu prea mic
și de mintea mea mult mai curbată ca a lor\"- versuri foarte frumoase, clare, sincere, reusesti ca viuziunea ta poetica sa fie un sentiment imbracat de multe inimi. delirez.

un discurs poetic remarcabil, o evolutie magnifica a ta gabitzu, si ce sa zic, un poem care mie personal chiar imi place. o nonșalanta a zicerii ce uimeste, avand ecou si in cele mai impietrite inimi si minti.

pops

se apre ca totul a ramas fara ecou si nimeni nu mai zice nimik, toata lumea se fereste de toata lumea. frumos, n-am ce zice. siteul asta e mai mult decat un siteu, e a o fratie... dar... hmm... agonii is la soare..

mi-a placut poezia ca naivitate, sinceritate a iubirii, trairi profunde, rarisime. poezia ta o simt k pe o dragoste adolescentina, tanara in visarea ei. pentru asta imi place.

insa naivitatea nu trebuie sa se releve prea mult in scris, astfel poezia poate parea simpla. pentru o prima lectura la tine, nu imi pot face o parere, dar te mai urmaresc si astept texte mai bune..

emilian draga, uneori lucrurile sunt vazute pe.-. nevazute si ca sa ma explic iti voi spune ca ionut caragea isi simte din plin propria poezie( ceea ce e kiar fff bine), dar cand vine vorba de un altul... aici intervine problema. dar sa fin noi sanatosi, toate bolile isi au nasii.... eu prea putin mi-as bate capu de forma in care imi scriu cuvintele, daca asta imi transmite ceva intr-un anume fel. ai un ritm bun, imi placi si hai ca mai trec pe la tine cu comentarii adevarate caci acum am o durere cumplita de cap

ella.

pana la cimitir oricine s-ar satura de viata. eu de exemplu in fiecare seara merg in cimitir cand se inopteaza sa vad stelele. mereu am impresia k se vad mai bine de acolo. si lumanrile aprinse si liniste... una mormantala. e un sentiment ciudat pentru cei care reusesc sa il guste fara teama. si poezia ta este la fel senzatiilor si imaginilor descrise de mine mai sus. infiorator de adevarata!!!

ne mai citim... ella

eu una nu ma omor dupa viezuri, dar nici dupa poezia ta. poate ar mai fi mult de lucrat la ea. nu stiu de unde sa incep si unde sa o termin, asa ca o sa trec altadata cand poate nu or sa mai fie viezurii prin preajma.

aici e pur si simplu o joaca de-a oamenilor mari... asa am vedea noi poezia. acm sa trec la atac cu forte noi.

o poezie de ansamblu buna, puternica, cu imagini si trairi aidoma. (acum la microscop:) - primele 2 strofe sunt fff bune, superb scrise, titanii nostri inchisi dupa betoane care de fiecare data cutremura lumea. as fi renuntat insa la acel maestru yoda, mi se pare prea mult.

\"elementele se împletesc
crucea se întoarce foarte ușor
picăturile de sânge se adună pe geamul murdar\" - aceste versuri in schimb.. ma duc cu gandul la ritualuri oculte. crucea intoarsa fiind unul dintre semnele demonului, si uite cum acel maestru yoga isi gaseste locul.bun

strofa 4 cu imagini dure, fara prea multe cuvinte de fatada, totul e clar, limpede, poetul isi spune adevrul fara limite, un neinfricat.


strofa urmatoare isi cauta liantul cu divinitatea, centrul lumii care sa ii asigure viata. apoi celelalte strofe se incurca putin unele pe altele, ca in final sa gasim strofa buna!

poezia ta este ascunsa, si cu cat incerc sa umblu pe la incheietorile sale, cu atat imi dau seama ca este in van, si ca doar imaginea de ansamblu imi spune povestea aceasta mistica, ascunsa, in fine. o poezie inca de cercetat. dar cum e dfmineata, vedem mai pe seara. mai trec.

ionut, multumesc de raspunsul dat la o poema ce nu necesita decat un raspuns de corason.

tu enaquis, dragul meu, frumoasa intrebare si acelasi frumos raspuns ca da. interesant e daca are legatura cu poezia, dar nu are, nu-i asa???

hai ca imi e drag de voi si o sa trec pe la fiecare in parte asa subtil sa va trag de urechi , caci doar imi sunteti dragi.

ana maria.... redescoperim viata si farama din noi. fiecare text isi are splendoarea in sine, isi are propria poveste. eu nu scriu niciodata pe acelasi gust...

multumesc gabitza ce dragostea ta si de urarile dulci. la roma inspiratia iti vine vrand-nevrand. insa ma bucur ca m-am intors la voi... cu drag

aceeasi

pui, te iubim, si nu vreau sa pleci, eu nu vreau, refuz sa cred ca dany va pleca, si chiar de va pleca, vreau sa mai scrie.... sa ramana acelasi dany pe care il iubim cu totii di pe care il admiram....lucrurile nu se termina aici niciodata!!!

ella

livia, lumea e invatata sa faca numai mistouri.. k deh.. asa mai face romanu\' din cand in cand ca sa nu se uite pe sine.. soarta... acuma tre sa suportam.. eu acumnu sunt in tara, dar chiar mi-ar palcea sa se ia o hotarare.... acum e prea precipitat.. lumea nici nu stie... de ce nu facem mai bine ceva mai ampu.. cu anunturi, kestii...

acum trebuie sa fug.. dar mai trec eu pe la tine

bogdan, multam de trecere.

del del maria, un comentariu amplu, ai simtit poezia, a crescut in tine, ceea ce inseamna ca nu a fost inutila sclipirea. ma scuzide intarziere, dar eu nu sunt cum in tara.
pop, si te mai astept pe la mine

auzi fratilor. livia, tu in special, ca ai fost fata cu ideea.. de ce nu facem pe o perioada mai mare de timp.. adica manifestatii timp de o luna, o luna si ceva.. pentru k sa nu mai fie scuze si toata lumea sa fie prezenta(adica toata lumea care va vrea sa vina!!!) ce parere ai? hai sa facem treaba asta mai des. si care poate vine odata, care nu, vne data viitoare, si tot va fi cineva. acuma ramane sa stabilim niste chestii, daca chiar se vrea a face ceva. stabilim niste date concrete, si pana in sepembrie, odata la 2 sapt, sa fie o manifestatie, care sa zicem sa vizeze o alta locatie... este doar o parere, ca momentan atat am!!

ps. cred ca este o idee ce merita a fi luata in considerare.

ella.