casa cu vedere spre moarte

o poezie cu imagini interesant creionate, se observă o lucrătură aerisită, fără excese, scârțâitul acela din ultimul vers pare oarecum forțat, părerea mea, dar el redă un fundal sonor pe care textul se desfășoară cu un lirism bine ținut în frâu, de asemenea trebuie să recunosc, titlul mi se pare a fi unul inspirat

de ce văd eu - pe lângă un text bine construit - ideea următoare:
Moartea fiind de gen feminin - ceva nu-ți convine în asta?!

valu, da ce, matale ai vrea sa sune casa cu vedere spre mort? asta ar induce o oarecare duritate care ar inlatura din farmecul stilistic. ar trebui sa fii femeie ca sa intelegi.

dana, viata scartaie uneori ca o usa de biserica...

Interesante imagini cu un aer tare de poveste autentica.

vladimir, nu putem decat privi in urma..spre acei ochi negri. probabil ca de atunci am mai auzit scartait de bicicleta, dar nici unul ca acela din vremea coplariei..

Din ce in ce mai bine.
PS: Nu ma refer doar la poezie ci si la conjunctura in care ea s-a nascut si a ajuns sa fie instelata.
Revin.

remarc trei versusri deosebite
\"crucea aceea albă neobișnuit de rece
de care mă feream în copilărie
crezând că-i o mamă vitregă\"

- poate pentru idee sau poate din considerente personale... nu stiu dar oricum te feleicit pentru ele

si observ cu placere ca ai inceput sa faci poezie mult mai aerisita si in acelasi timp mult mai bine legata. bravo!

cu drag,
Gabita

versuri - desigur
scuze

in primul rand ii multumesc lui valu pentru steluta si nu ma asteptam la acest lucru. din toate stelel de pe cer mi-ai cules una.

doamna visalon, nu am reusit sa inteleg ce ati spus cu privire la conjunctura instelarii. poate ar trebui sa fiti ceva mai clara.dar va mai astept cu acelasi drag.

gabita sa stii ca imi este teama de mamele vitrege si acum, nu numai atunci.

ionELLA.

In primul rand sunt datoare cu o explicatie: commul meu a fost o mica rautate, nu la adresa acestei poezii, nu la adresa stelutei-pe care o meriti, ci la adresa lui Valu care nu a fost mereu fair-play, fata de poetii de pe site.
Pot sa motivez asertiunea de mai sus dar nu are rost, pentru ca cei care sunt familiarizati cu viata de pe Agonia stiu la ce ma refer.
Acum, revenind la poezie, pot sa-ti marturisesc cu mana pe inima ca-mi place pentru ca are story, pentru ca are suspans, pentru ca te obliga sa-ti pui intrebari contempland crucea alba ca o mama vitrega, pentru ca are parfum de cires amar, ba chiar si o oarecare dulceata.
Felicitari!

îmi cer scuze
în mod sincer și serios
datorită anumitor atitudini greșite pe care le asum,
textul tău Ella
vine comentat astfel -și să știi că semnul este lăsat sincer-
m-ar bucura ca ecoul faptelor mele să se răsfrângă asupra frunții mele, asupra textelor mele
nu aici
cu scuze din nou
o reverență

Textul Ioanei este bun, steluta meritata. Am afirmat acest lucru ca sa nu existe confuzie.
Cat despre momentul la care am facut referire, el a trecut. Dar consecintele bune si rele au ramas. Asta am vrut sa subliniez.

valu, mereu galant.. nu ai de ce sa iti ceri scuze. observ ca desi doamnei visalon i-a placut poezia, arunca o umbra suparatoare asupra stelutei acesteia nevinovate desi spune ca textul meu merita. credeti-ma ca si eu cunosc destul de bine \"agoniile\". le-am analizat atent, obiectiv nu cu multa vreme in urma. reusiti sa bagati in ceata si omul cel mai lucid dna visalon cu aceste comentarii. desi am inteles unele subtilitati.
stiti, eu merg pe o chestie: niciodata sa nu port razboaiele altora.

cu acelasi drag nemasurat,
ionELLA.

IonElla,
Multumesc pentru raspuns.Cat despre \"umbra suparatoare asupra stelutei acesteia nevinovate\" ea este in ochii cui o vede. Eu sunt absolut transparenta. Poezia mi-a placut.
Mult succes pe mai departe.

multumesc doamna visalon, si am inteles perfect ceea ce ati zis in comentariu...foarte sublim,dar de efect.

ionELLA.